1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Neocretacicul Unităţii de Muncel-Lupşa).
3. Vârsta: Santonian-Campanian.
4. Sinonimie: “Strate de Valea Găina” (Mantea et al., 1970, coloana stratigrafică a formaţiunilor geologice în regiunea cuprinsă între V. Crişului Alb şi V. Arieşului); “Strate de V. Găinii” (Bordea, 1972, legenda hărţii care însoţeşte lucrarea); “Brecii, conglomerate, gresii, marne, calcare (facies de Gosau)(st-cp)” pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 17-Brad; “Marne cu inocerami”.
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Valea Morgaşul Lupeştilor, la nord de cătunul Tomnatec (v. harta în Bordea, 1972); Harta geologică 1: 200,000, foaia 17-Brad, carourile b3, c3, c4 (Bleahu et al., 1967; 1968), Harta geologică 1: 50,000, foile 56c-Biharia (Bordea et al., 1988), 73a-Hălmagiu (Lupu et al., 1979), 73b-Blăjeni (Bordea et Constantinescu, 1975).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Secţiunea tip neprecizată. Mantea et al. (1970), menţionează pe coloana stratigrafică “marne roşii cu actaeonelle şi inocerami, calcare cu rudişti, gresii (facies de Gosau)”, groase de 150 m. In baza formaţiunii “brecii cu cristalin” (“Brecie bazală”). Bordea (1972, p. 18) descrie într-o zonă (Valea Morgaşul Lupeştilor) de la sud de cea în care au descris Mantea et al. (1970) această formaţiune, trei orizonturi în cuprinsul Stratelor de Valea Găina:
- un orizont bazal de 5 m grosime, cu marnocalcare care înglobează blocuri mari de cristalin;
- un orizont median, de 25 m grosime, constituit din marnocalcare slab nisipoase şi gresii calcaroase fine, de culoare cenuşiu-verzuie şi brună;
- un orizont superior, de grosime neprecizată, constituit din gresii calcaroase, fine, uşor micacee, de culoare cenuşiu-verzuie.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mantea et al. (1970); Bordea (1972, legenda hărţii care însoţeşte lucrarea).
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă, este peste fundamentul cristalin. Limita superioară este la contactul cu conglomerate, gresii, şisturi marnoase cu oilstolite, atribuite Maastrichtianului. In Valea Morgaşul Lupeştilor partea superioară a formaţiunii vine în contact tectonic cu Stratele de Căbeşti (Bordea, 1972, fig. 7 la p. 19 şi harta geologică din lucrare).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Orizontul median conţine o microfaună cu Globotruncane care indică o vârstă Santonian-Campanian (Bordea, 1972, p. 18). Orizontul superior conţine Globotruncana calcarata care indică vârsta Campanian terminal.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Savu H., Borcoş M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad.
Bleahu M., Borcoş M., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad, Notă explicativă, 60 p.
Bordea S., 1972, Date noi stratigrafice şi tectonice în zona Grohot-Tomnatec (Munţii Metaliferi). D.S. Inst. Geol., 58, 5, 5-21.
Bordea S., Constantinescu R., 1975, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 73b-Blăjeni.
Bordea S. et al., 1988, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 56c-Biharia
Lupu M., Berbeleac I., Ștefan A., Papaianopol I., 1979, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 73a-Hălmagiu.
Mantea G., Bordea Josefina, Georgescu V., Puricel R., Tomescu Camelia, Georgescu Florentina, Piliuţă Ana Maria., 1970, Sinteza lucrărilor de cercetare geologică privind perspectivele de hidrocarburi în munţii Apuseni, perimetrul Cîmpeni-Luncşoara-Baia de Criş-Luncoiul de Jos-Almaş-Bucium, jud. Alba şi Hunedoara. Raport Fond Geologic I.G.R.