1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Neocretacicul Unităţii de Trascău şi al Pânzei de Bedeleu).
3. Vârsta: Cenomanian-Danian (Bordea et al., 1968, p. 230); Senonian (Mantea, 1968, citat de Lupu, 1972, p. 31); Vraconian-Coniacian (Lupu, 1972, p. 30).
4. Sinonimie: “strate de Rîmeţi” (Bordea et al., 1968, p. 229); “Stratele de Rîmeţ” (Ianovici et al., 1969, p. 204); “Stratele de Rîmeţi” (Lupu, 1972, p. 30).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Rîmeţ, în sudul Masivului Trascău, jud. Alba (v. harta 1: 50,000 din lucrarea Bordea et al., 1968). Formaţiunea este citată sub numele “strate de Rîmeţ” pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 18-Turda, carourile b3, c3 (Lupu et al., 1967; 1967a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Bordea et al. (1968, p. 229) formaţiunea este “alcătuită din ritmuri ternare (conglomerate, gresii, şisturi) şi ritmuri binare (gresii, şisturi) cu aspect general de fliş. Conglomeratele ajung uneori sa domine dezvoltându-se ca lentile în masa flişului”. Spre bază sunt prezente intercalaţii de tufuri bazice. Formaţiunea are grosimi de 600-700 m (Bordea, fişă litostratigrafică ms.). După Lupu (1972, p. 31) cel mai răspândit termen litologic al formaţiunii este conglomeratul polimictic cu galeţi de şisturi cristaline epizonale (domină cantitativ), calcare cristaline, granite, Calcare de Stramberg şi, mai rar, Strate cu Aptychus, roci ofiolitice, andezite. Elementele din conglomerate au dimensiuni de 1-10 cm. Conglomeratele sunt masive, în bancuri metrice (în nordul Munţilor Trascău) sau apar intercalate în microconglomerate, gresii şi în secvenţele de fliş spre sudul ariei de extindere. Cu extindere areală mai restrânsă apar microconglomeratele oligomictice, cuarţoase, care în sudul Munţilor Trascăului sunt granoclasate, făcând parte din secvenţele de fliş, trecând ascendent la gresii. Gresiile Stratelor de Rîmeţi sunt de tipul subgraywacke şi sunt traversate frecvent de diaclaze cu calcit. Sunt prezente şi calcare nisipoase şi calcarenite. Ele prezintă granoclasare, laminaţii paralele şi oblice, mecanoglife, remanieri intraformaţionale, eroziuni. Gresiile cu diaclaze alternează ritmic cu şisturi argiloase în faciesul de fliş al formaţiunii care este extins în sudul Munţilor Trascăului şi prezintă alunecări intrastratale pe intervale de 10-15 m. Lupu (1972, p. 40) citează din Valea Olteanului intercalaţii de 1-2 m grosime de curgeri şi piroclastite andezitice cu piroxeni şi remanieri de asemenea roci în cuprinsul formaţiunii.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bordea et al. (1968, p. 229-230); (ii) Lupu (1972, p. 30-35).
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă şi discordantă, este la contactul cu Formaţiunea de Wildflysch, albiană. Limita superioară este la contactul cu depozite badeniene (Harta geologică 1:200,000, foaia 18-Turda).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Inocerami (pe Pârâul Cicului), amonit mare, fragmentar (pe Pârâul Hincului). Asociaţiile de foraminifere indică vârsta turonian medie (Hedbergella planispira (Tappan), H. delrioensis (Carsey), H. brittonensis Loeblich et Tappan, Praeglobotruncana helvetica posthelvetica Hanslikowa, P. stephani (Gand.), P. schneegansi Sigal, Globotruncana angusticarenata (Gand.) şi danian-paleocena (Globigerina triloculinoides Plummer, G. linaperta Finlay) (Bordea et al., 1968). Lupu (1972, p. 33) argumentează vârsta vraconian-coniaciană pe baza asociaţiilor micropaleontologice: a) Rotalipora sp., Dendrophrya excelsa Grzyb., Psammosphaera laevigata White, Hedbergella delrioensis (Carsey); b) Lenticulina rotulata Lung., Rotalipora appenninica (Renz), R. cushmani (Morow), Hedbergella planispira (Tappan). Vârsta turoniană a fost confirmată de prezenţa foraminiferelor Praeglobotruncana stephani Gandolfi şi Recurvoides. Exemplare de Globotruncana angusticarinata, G. lapparenti, G. concavata susţin o vârstă Turonian superior-Coniacian.
10. Mediul depoziţional: Bazin marin în care s-au acumulat sedimente ce au evoluat în timp, căpătând trăsături dominante de fliş. Un magmatism andezitic a însoţit acumularea părţii inferioare a formaţiunii.
11. Corelări:
Literatura citată
Bordea S., Bordea Josefina, Georgescu V., Mantea G., Puricel R., 1968, Asupra prezenţei unei forme hauteriviene în masivul calcaros Cetea-Pleaşa din zona Galda-Rîmeţi. D.S. Inst. Geol., 54, 1, 223-234.
Ianovici V., Giuşcă D., Ghiţulescu T.P., Borcoş M., Lupu M., Bleahu M., Savu H., 1969, Evoluţia geologică a Munţilor Metaliferi. Ed. Acad., 743 p.
Lupu M., 1972, Stratigrafia şi structura formaţiunilor mezozoice din Munţii Trascău. Rezumatul tezei de doctorat, 56 p.
Lupu M., Borcoş M., Dimian M., Lupu Denisa, Dimitrescu R., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 18-Turda.
Lupu M., Borcoş M., Dimitrescu R., 1967a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 18-Turda, Notă explicativă, 43 p.