1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membrul inferior al Seriei de Bobu; (iii) Pânza de Bobu (Dacide Externe).
3. Vârsta: Albian.
4. Sinonimie: “Complexul de marne şi gresii calcaroase (Strate de Pîrăul Mogoş)” (Popescu, 1958, p. 172); “Fliş de Pârâul Mogoş” (Săndulescu et al., 1989).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pârâul Mogoş, afluent drept al rîului Teleajen, la sud de mănăstirea Cheia (Popescu, 1958, harta geologică de la fig. 20; Harta geologică 1: 200,000, foaia 28-Braşov, caroul d4 (Patrulius et al., 1967; 1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Popescu (1958, p. 172), partea inferioară a succesiunii este caracterizată de prezenţa neconstantă a unor gresii micacee, mediu granulare, cu alteraţie gălbuie. Acestea par a avea dezvoltare lenticulară. Aceste gresii constituie relieful înalt al Muntelui Bobu, Muntelui Grohotiş, Muntele Ulita şi Muntele Radila. Partea centrală a succesiunii este caracterizată de marne fin nisipoase, în plăci, strate de marne grezoase cu aspect nodulos, străbatute de stilolite scurte, perpendiculare pe strat. Partea superioară este constituită din alternanţe repetate de marne tari, nisipoase şi gresii calcaroase, dure, cenuşii închis. Gresiile au rar structură curbicorticală, conţin rar hieroglife fine şi prezintă uneori vine de calcit. Săndulescu et al. (1998, p. 5) dau următoarea descriere: ”gresii masive, micacee, cu laminaţie paralelă şi mai rar oblică; gresii subţiri, cenuşii, mai mult sau mai puţin muscovitice, cu laminaţie oblică şi convolotă; gresii decimetrice cu cicluri turbiditice completa şi cu mecanoglife pe faţa inferioară; pelite cenuşii albăstrui ce conferă o culoare caracteristică orizontului”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (1958, p. 172).
8. Limite: Limita inferioară este la contact cu Flişul grezo-şistos şi grezos. Prezintă raporturi de îndinţare laterală cu membrul ”Complexul gresiilor masive şi conglomeratelor”al aceleiaşi formaţiuni. Limita superioară este la contactul cu membrul superior al Formaţiunii de Bobu (Complexul marno-grezos, micaceu, cu siderite).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Impresiune problematică de neohibolit.
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări: Stratele de Pârâul Mogoş se corelează cu Seria de Teleajen din Pânza de Teleajen.
Literatura citată
Patrulius D., Dimitrescu R., Codarcea Marcela Dessila, Gherasi N., Săndulescu M., Popescu Ileana, Popa Elena, Bandrabur T., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 28-Braşov.
Patrulius D., Dimitrescu R., Gherasi N., 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 28-Braşov. Notă explicativă, 68 p.
Popescu Gr., 1958, Contribuţii la stratigrafia flişului cretacic dintre valea Prahovei şi valea Buzăului cu privire specială asupra văii Teleajenului. Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 3, 3-4, 159-199.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.