Strate de Meteş

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Unitatea de Feneş).

3.  Vârsta: Apţian superior-Albian, eventual Cenomanian inferior.

4.  Sinonimie: “Seria de Wildflysch = strate de Meteş” (Bleahu et Dimian, 1967, p. 293);  “Formaţiunea de “Wildflysch” (Stratele de Meteş)” (Ianovici et al., 1969, p. 179); “Faciesul de Wildflysch – stratele de meteş” (Antonescu, 1973, p. 129); “Stratele de Meteş – formaţiunea de Wildflysch” (Ianovici et al., 1976, p. 239); “ap2 + al, Conglomerate, gresii, argilite (Wildflysch) (strate de Meteş)” pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 18-Turda.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea Meteş, pe Valea Ampoiului, la NV de Alba Iulia, jud. Alba; (ii) Cursul inferior al Văii Ampoiului; Harta geologică 1: 200,000, foaia 18-Turda, carourile c3, d2 (Lupu et al., 1967; 1967a); harta geologică 1: 50,000 (în Bleahu et Dimian, 1967); Harta geologică 1: 50,000, foaia 74d-Feneș.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Bleahu et Dimian (1967, p. 294) formaţiunea este constituită din argile şistoase, argile şi marne siltice, şistoase, micacee, vărgate, roşii-violacee şi cenuşii care constituie secvenţe milimetrice şi centimetrice cu caracter ritmic, asociindu-se în cadrul acestora cu siltite şi gresii cuarţoase, fin micacee, cenuşii, cenuşii-verzui, cloritoase. Formaţiunea conţine şi gresii grosiere, oligomictice sau ortocuarţitice, gresii polimictice, micacee în strate de 1-3 m grosime. Cu frecvenţă mai redusă apar calcare argiloase (= marnocalcare), vărgate, siltice ori cretoase şi calcare sideritice lenticulare şi stratiforme. Un alt element prezent în Stratele de Meteş este constituit de Klippele sedimentare de calcare neojurasice şi eocretacice, ofiolite cu dimensiuni variabile de la blocuri sau mase de sute de metri, asociate cu brecii sau de conglomerate tilloide cu liant argilos vărgat, marnos ori calcaros; brecii cu calcare, ofiolite, jaspuri policrome; blocuri de porfire granodioritice şi de pegmatite. Rocile descrise sunt caracteristice unui facies de Wildflysch a cărui succesiune începe (între Valea Meteşului şi Valea Ampoiţei) cu un fliş cenuşiu argilos-marnos care include gresii fine, siltite şi şisturi violacee în care apar (Dealul Boului) intercalaţii de calcirudite brecioase, calcare silicifiate, cu radiolari, iar chiar în baza succesiunii transgresive apar gresii masive şi conglomerate (Valea Bisericii). Restul succesiunii de Wildfkysch este accentuat neomogenă, cu variaţii mari de grosime, compoziţie, textură. La diferite nivele în această masă neomogenă, se intercalează adesea un fliş fin, argilos. Ianovici et al. (1976, p. 239) menţionează tufuri spilitice şi jaspuri, ca manifestări ale magmatismului ofiolitic în cursul acumulării Formaţiunii de Meteş. La nord de Valea Ighielului formaţiunea trece la un fliş violaceu-cenuşiu cu intercalaţii metrice de gresii şi de paraconglomerate care conţin calcare, jaspuri, ofiolite.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bleahu et Dimian (1967, p. 293-297); (ii) v. Sinonimie.

8.  Limite: Limita inferioară, transgresivă, este la contactul cu Stratele de Feneş Superioare sau cu ofiolite. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Valea lui Paul.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Conţinutul micropaleontologic al Stratelor de Meteş a fost prezentat de Bleahu et Dimian (1967, p. 296-297). Antonescu (1973, p. 130-134) a identificat o microfloră bogată în care polenul de tip Parvisaccites radiatus constituie 27,43%, Pinus pollenites participă în proporţie de 8-21%, Classopolis contribuie cu 2-37%). Cu frecvenţă mai mică apar sporii netezi. Asociaţia de microfloră este de tip Apţian-Albian. Este prezent şi polen remaniat din formaţiuni paleozoice şi jurasice.

10. Mediul depoziţional: Marin, dominat de curenţi denşi şi de alunecări submarine.

11. Corelări: Stratele de Meteş sunt corelabile cu Formaţiunea de Wildflysch Violacee (Bordea, 1972, tabelul la p. 13).