Strate de Feneş Superioare

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Unitatea de Trascău, Unitatea de Feneş).

3.  Vârsta: Barremian-Albian.

4.  Sinonimie: “Litofaciesul grosier” + “Litofaciesul şistos (strate de Feneş superioare)” (Bleahu et Dimian, 1967, p. 288, 290); “Stratele de Feneş superioare” (Ianovici et al., 1969, p. 175, 1976, p. 238) “br + ap1, Şisturi argiloase, gresii, conglomerate (strate de Feneş superioare)” pe Harta geologică  1: 200,000, foaia 18-Turda.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Feneşului, afluent stâng al Văii Ampoiului, la vest de Alba Iulia, jud. Alba; (ii) Valea lui Bibarţ, Valea Ischiei, Valea Ampoiţei (harta geologică 1: 50,000, în Bleahu et Dimian, 1967); Harta geologică  1: 200,000, foaia 18-Turda, carourile c2, d1, d2 (Lupu et al., 1967; 1967a); Harta geologică 1: 50,000, foaia 74c-Zlatna (Borcoş et al., 1981).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): In accepţiunea autorilor Bleahu et Dimian (1967, p. 288-293) numele “strate de Feneş superioare“  ar fi atribuit litofaciesului fin (“Litofaciesul şistos”), nu şi unui litofacies grosier descris la  paginile 288-290, pe când ulterior, Ianovici et al. (1969, p. 176) indică clar existenţa unui facies grosier al Stratelor de Feneş Superioare, extins în zona Ampoiţa-Ighiu (din partea centrală a Fosei Mureşului), care trece lateral, spre SV, la faciesul şistos din golful Feneş.

Bleahu et Dimian (1967, p. 290) descriu astfele faciesul fin al formaţiunii: “Componentul litologic predominant şi caracteristic îl reprezintă şisturile siltice şi siltice argiloase cenuşii. Pe lângă acestea apar în cantitate mai mică gresii, siltite şi microconglomerate. Şisturi siltice grezoase apar mai frecvent în asociaţie cu intercalaţii mai grosiere. Şisturile siltice argiloase prezintă (adeseori) un aspect rubanat fiind alcătuite dintr-o alternanţă de lamine mai deschise la culoare de siltite cuarţoase cu muscovit şi biotit cu lamine mai argiloase închise la culoare, bogate în mică, oxizi şi substanţe organice şi mai sărace în cuarţ. Când siltitele ajung la grosimi centimetrice atunci apare şi laminaţia oblică de curent. Uneori la această microritmicitate cu aspect de varve se trece la o ritmicitate de fliş prin apariţia gresiilor”. Şisturile descrise sunt slab metamorfozate deoarece matricea argiloasă a fost transformată în sericit şi clorit, rezultând aspectul general de şisturi filitice cenuşii, satinate. Şisturile capătă aspect de şisturi violacee, vărgate în Valea lui Bibarţ şi în Valea Ampoiţei. Alte roci prezente în această formaţiune sunt nivelele cu paraconglomeratele cu galeţi angulari de calcar, intercalaţii de 1-2 m grosime microconglomerate cuarţoase şi intercalaţii de 1-20 cm gresii cuarţoase. Sunt citate intercalaţii de bazalte, andezite, oligofire. In Valea Feneşului şisturile includ două mase de calcare recifale urgoniene cu bioclaste de pahiodonte, crinoide, alge, corali şi cochilii de Requienia aff. gryphaeoides precum şi calcirudite şi calcarenite în strate de 2-4 m grosime. In Valea Ampoiţei se intercalează două nivele de calcare organogene cenuşiu închis, care au în bază 1-8 m de brecii cu calcare şi ofiolite. Elementele breciilor au dimensiuni ce variază între 10 cm şi 2 m.

Faciesul grosier al Stratelor de Feneş Superioare (“Litofaciesul grosier“ la Bleahu et Dimian, 1967, p. 288-290) constă din strate de 1-5 m grosime de conglomerate grosiere (galeţi de 1-30 cm diametru), microconglomerate şi gresii grosiere, extinse “pe ambele părţi ale zonei ridicate Trascău-Ciumerna”. Galeţii din conglomerate sunt constituiţi din cuarţite grafitoase negre, cuarţite albe, cuarţite cu muscovit, şisturi clorito-sericitoase, calcare cristaline, calcare cu Trocholina, ofiolite. Gresiile şi microconglomeratele formează strate de 0,1-3 m grosime, masive, compuse din polistrate. In Valea Ouălor sunt citate intercalaţii cu aspect de fliş, constituite din ritmuri de 0,1-1 m grosime, compuse din gresii, şisturi siltice, şisturi argiloase negricioase.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bleahu et Dimian (1967, p. 290).

8.  Limite: Limita inferioară, concordantă, cu continuitate litologică, cu Stratele de Feneş Inferioare din bazinul Văii Ampoiului. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Meteş, transgresive.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In calcarenitele intercalate în Stratele de Feneş Superioare sunt prezente Orbitolina lenticularis, O. discoidea, iar în calcarele recifale de la Dîmbău este citată Requienia aff. gryphaeoide (Bleahu et Dimian, 1967, p. 293).

10.  Mediul depoziţional: Marin, cu energie hidrodinamică de nivel ridicat, cu influx de material grosier din ridurile Trascăului şi Drocei. Faciesul grosier, conglomeratic a fost substituit treptat, spre SV şi V, cu depozite de fliş grezos, fliş, subfliş, în direcţia de adâncire a bazinului.

11.  Corelări: