Tuful de Hădăreni

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Stratelor de Dobîrca (Popescu et al., 1995, fig. 4 la p. 6); (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Sarmaţian inferior (Volhinian inferior).

4.  Sinonimie: “Tuf de Hădăreni” (Vancea, 1960, p. 42);  “Tuful de Hădăreni” (Ilie, 1952, p. 156; Neacşu, 1964, p. 235); “The Hădăreni tuff” (Mészáros et al., 1992, p. 64); “Le tuf de Hădăreni” Mârza et al. (1991, p. 179). Sinonime locale (după Mârza et Mészáros, 1991, Tabelul 1 la p. 18): Tuf de Băiţa, Tuf de Gădălin, Tuf de Cara, Tuf de Ocna Mureş.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Brîul Alb, malul stâng al Văii Arieşului, la nord de localitatea Hădăreni, jud. Cluj sau Mureş (la SE de Turda)( Vancea, 1960, fig. 21 la  p. 43 şi Harta geologică 1: 200,000, foaia 18-Turda, caroul d4); (ii) Forajul 47-Saroş, în intervalul 1097-1107 m; listă în Vancea (1960, tabelul 3 la p. 43). La Ocna Mureşului a fost descris în cuprinsul Anticlinalului Unirea-Ocna Mureşului-Silvaş (Neacşu, 1964, p. 235);. Aflorează şi la NE de Viişoara (Vancea, 1960, p. 47) şi la Ghijasa; Harta geologică a zonei Dej - Bobâlna - Şoimeni - Răscruci - Gherla, 1: 100,000 în Mârza et al. (1991); Harta geologică 1: 200,000, foile 11-Bistriţa,  (Marinescu et Peltz, 1967; 1967a), 18-Turda, caroul d4 (Lupu et al., 1967; 1967a), 19-Târgu Mureş, (Marinescu et Popescu, 1968; 1968a).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Tuful de Hădăreni este un tuf dacitic. După Neacşu (1964, p. 236) “Tuful de Hădăreni are o grosime de 7-10 m. La partea inferioară este nisipos, în timp ce la partea superioară este marnos. Are o culoare cenuşie-verzuie când este proaspăt, iar în zona superficială are o nuanţă gălbuie-verzuie. Este fin stratificat, pe feţele de stratificaţie apărând frecvent sericit. Prezintă spărtură aşchioasă, concoidal-aşchioasă, mai rar  concoidală în zonele superficiale.” După acelaşi autor fracţia argiloasă a Tufului de Hădăreni alterat (bentonitizat) este constituită din Na-montmorillonit (80-90%) şi zeoliţi (10-20%). In sonda 47-Saroş Tuful de Hădăreni, gros de 10 m, este fin, compact şi are caracter bentonitic. Intre Hădăreni şi Viişoara tuful are 8 m grosime şi este constituit dintr-o parte inferioară cu structură vitroclastică, porfirică şi o parte superioară vitroclastică (Ciupagea et al., 1970, p. 75). Tuful este intens bentonitizat (montmorillonit-beidellit), îndeosebi către partea lui superioară (Mîrza et Mészáros, 1991, p. 17). Continuitatea mare a acestui tuf în cuveta centrală a Depresiunii Transilvaniei, evidenţiată geofizic, a fost constatată în numeroase foraje. El a fost utilizat drept orizont reper în zona centrală a cuvetei pentru corelarea stratigrafică şi tectonică a domurilor gazeifere (Vancea, 1960, fig. 76, după p. 219). Tuful a fost trasat între domurile Saroş, Cetatea de Baltă şi Bazna, la adâncimi de -567 m şi -488 m (Vancea, 1960, p. 136, 143). In valori relative el se găseşte la adâncimea de 888 în Domul Bazna şi la 1052 m în Domul Saroş. La nord de Bazna (Botorca, Deleni) tuful se află la 1100 m sub Tuful de bazna, pannonian (Ciupagea et al., 1970, p. 86).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) v. Sinonimie.

8.  Limite: Tuful de Hădăreni este intercalat în jumătatea inferioară a Stratelor de Dobîrca. El se află la 240 m sub Tuful de Ghiriş (Vancea, 1960, p. 42).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (ii) In culcuşul şi acoperişul Tufului de Hădăreni asociaţia micropaleontologică aparţine Zonei Cibicides lobatulus (Ciupagea et al., 1970, p. 75); Mészáros et al. (1991, p. 181; 1992, p. 69) au identificat în zona Ocna Mureş asociaţia de nannoplancton cu Discoaster kugleri (NN7/superior) care indică vârsta Badenian terminal-Sarmaţian bazal.

10.  Mediul depoziţional: Bazin de subsidenţă cu acumulare de sedimente monotone în regim hidrodinamic de nivel scăzut, favorabil acumulării tufurilor dacitice (Ilie, 1952, p. 156).

11.  Corelări: Tuful de Hădăreni a fost paralelizat cu Tuful de Gădălin (localitate la NE de Apahida) care este prezent pe rama vestică a Depresiunii Transilvaniei şi în centrul ei (Ciupagea et al., 1970, p. 75).