Tuful de Ghiriş

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Stratelor de Dobîrca (Popescu et al., 1995, fig. 4 la p. 6); (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Sarmaţian (Basarabian). După Mârza et Mészáros (1991, p. 17 şi Tabelul 1 la p. 18)  vârsta este Volhinian inferioară.

4.  Sinonimie: “Tuful dacitic de Ghiriş”, “Tuful de Ghiriş” (Răileanu, 1955, p. 137; Vancea, 1960, p. 44-45; Pătruţ, 1952, p. 103; Ilie, 1952, p. 156; Marinescu et Peltz, 1967, p. 15; Solcanu et Turtureanu, 1971, p. 488); “Le tuf de Ghiriş” Mârza et al. (1991, p. 180); “The Ghiriş tuff” (Mészáros  et al., 1992, p. 64). Sinonime locale (după Mârza et Mészáros, 1991, Tabelul 1 la p. 18): Tuf de Rotbav, Tuf de Grînari, Tuf de Jilbert.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Ghiriş, la est de Apahida, jud. Cluj; (ii) “Incepând de la Sînicoară până la Ţentea, apoi de la Făgădăul Buza până la Năsalu, Chiochiş, Strugureni-Apatiu-Checi apare la suprafaţă” (Vancea, 1960, p. 44). La Strugureni, la 40 m sub Tuful de Ghiriş este prezent alt tuf dacitic de 3 m grosime. La 240 m sub Tuful de Ghiriş se găseşte Tuful de Hădăreni (Vancea, 1960, p. 42). După acelaşi autor Tuful de Ghiriş este cunoscut la Sava-Imbuz-Petea-Sucutard-Năsalu, Devecior-Chiochiş, Viişoara, Hădăreni, în partea de NV a Depresiunii Transilvaniei. Mai este prezent la Rutişor, la nord de Sîntejude şi în sonda 5-Puini. De asemeni este menţionat la sud de Blaj până la Şeica Mare şi din zona Ocnişoara-Blaj (Vancea, 1960, p. 58-61). Ilie (1952, p. 156) menţionează Tuful de Ghiriş în vestul Depresiunii Transilvaniei (zona Cojocna-Turda-Ocna Mureşului). După Mârza et Mészáros (1991, p. 19) Tuful de Ghiriş aflorează în zona Ghiolţ (1,35 m grosime) - Ghirişu Român (4,51 m grosime)- Dealul Brîul Alb la Hădăreni (6,06 m grosime) - Dealul Banţa la Ocna Mureş (6,62 m grosime). Apare de asemenea între Târnava Mare şi Târnava Mică; Harta geologică a zonei Dej - Bobâlna - Şoimeni - Răscruci - Gherla, 1: 100,000 în Mârza et al. (1991); Harta geologică 1: 200,000, foile 10-Cluj, (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967), 11-Bistriţa, (Marinescu et Peltz, 1967; 1967a), 18-Turda, (Lupu et al., 1967; 1967a), 19-Târgu Mureş,  (Marinescu et Popescu, 1968; 1968a).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Tuful de Ghiriş constituie un orizont reper în Depresiunea Transilvaniei. El este un tuf dacitic “intercalat într-un complex de marne stratificate, cenuşii sau gălbui, cu intercalaţii subţiri de nisip” (Vancea, 1960, p. 45). După Mârza et Mészáros (1991, p. 19 şi Tabelul1 la p. 18) acest tuf are compoziţie andezitică şi prezintă alteraţii (bentonitizare, zeolitizare). La nord de Sîntejude Vancea (1960, p. 45-46) descrie acest tuf gros de 4,9 m, constituit din mai multe intervale în care acesta are caracter marnos şi grezos, are culoare cenuşie ori gălbuie şi este dur ori friabil. La est de Blaj, pe Valea Târnavei Mici (la est de Petrisat), Tuful de Ghiriş are 8 m grosime (Vancea, 1960, p. 58). La Şeica Mare (SE de Blaj) acest tuf are 8,35 m grosime (Larisa Ungureanu, citată de Vancea, 1960, p. 59-60). Aici tuful este albicios, grezos pe primii metri şi conţine concreţiuni calcaroase mari. In jumătatea superioară este albicios, compact, fin granular şi conţine un strat grezos cu multe resturi cărbunoase. In sud-estul Depresiunii Transilvaniei (jud. Braşov) Tuful de Ghiriş, cu grosimi de 6 m la Grînari, Lovnic (Dealul Wart, Valea Kohlung). Tuful de Ghiriş este cunoscut în Domul Şincai (Vancea, 1960, p. 127). In Brahianticlinalul Sînger tuful aflorează şi are o grosime de 6 m. Este fin, compact la partea superioară şi grezos, stratificat la partea inferioară (Vancea, 1960, p. 131). In Domul Saroş tuful este prezent la adâncimea de 805 m  (Vancea, 1960, p. 136). In Domul Bazna tuful este la 670 m adâncime (Vancea, 1960, p. 143). La circa 460 m deasupra Tufului de Ghiriş se află Tuful Dacitic Inferior (v. fişă litostratigrafică).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Jekelius (1926, citat de Vancea, 1960, p. 53).

8.  Limite: Tuful de Ghiriş este intercalat către partea superioară a Stratelor de Dobîrca.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) La sud de Viişoara, la 4 m deasupra tufului au fost identificate în marne Ervilia şi Syndesmia (Vancea (1960, p. 47). Citează aceeaşi faună şi de la nord de Petrisat până la Ocnişoara. La Ghijasa de Sus tuful conţine gasteropode mici, Rotalia beccarii, Anomalina grosserugosa, Triloculina oblonga, Articulina sarmatica (Vancea, 1960, p. 51); (ii) Mârza et al. (1991, p. 181) indică Zona NN7/8 a Volhinianului inferior terminal. Mészáros et al. (1992, p. 69) au identificat asociaţii sarmaţiene de nannoplancton, cu Catineaster coalitus (NN8) şi cu Discoaster hamatus (NN9).

10.  Mediul depoziţional: Bazin de subsidenţă cu acumulare de sedimente monotone în regim hidrodinamic liniştit favorabil depunerii nivelelor de tufuri dacitice (Ilie, 1952, p. 156).

11.  Corelări: