Tuful de Dej

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Dej, situat în baza acesteia; (iii) Depresiunea Transilvaniei; Zona Flişului Transcarpatic (Pânza Botizei).

3.  Vârsta: Badenian inferior (Langhian) (Popescu et al., 1995, fig. 5 la p. 7).

4.  Sinonimie: “Tuf dacitic de Dej” (Vancea, 1960, p. 17 şi 118); “Tuful de Dej” (Atanasiu L., 1955, p. 93; 1956, p. 38); Răileanu, 1955, p. 133; Dumitrescu, 1968, p. 24); “Orizontul tufului de Dej” (Ciupagea et al., 1970, p. 68); “tuf de Perşani” pe rama de SE a Depresiunii (Ciupagea et al., 1970, p. 68); “Tuf de Dej” (Mîrza et Şuraru, în Motaş et al., 1972, p. 41; Harta geologică 1: 200,000, foaia 10-Cluj); ?“tuf de Cibin” (Gheorghian et al., 1975, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 92c-Sibiu); “Orizontul tufului de Dej” (Antonescu et Popescu, 1975, p. 51); “Le tuf de Dej” (Mârza et al., 1991, p. 173); “Dej Tuff” (Popescu et al., 1995, fig. 5 la p. 7).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Dracu, la 300 m amonte de confluenţa cu Someşul (la vest de localitatea Dej), jud. Cluj (Mîrza et Şuraru, în Motaş et al., 1972, p. 41); (ii) Tuful de Dej este răspândit în nordul şi nord-vestul Depresiunii Transilvanie: “Reteag, Ilişua, Ciceu-Giurgeşti, Hăghimaş, Căian, Diug, Piatra, traversează Someşul Mare între Micod şi Nimigea, de unde trece spre Cepari, Dumitra şi la nord de Băile Slătiniţa înspre Prundul Bârgăului-Colibiţa. In direcţia vestică se întinde în regiunea localităţilor Dobîrca, Chindea, Ciumăfaia, Ghiula, Măcicaşul Lung etc.“ (Vancea, 1960, p. 18). In Domul Sărmăşel Tuful de Dej a fost interceptat la adâncimea de 2961 m (Vancea, 1960, p. 118). Pentru alte localităţi la care tuful a fost interceptat la diferite adâncimi (v. Vancea, 1960, Tabelul 1, la p. 20). Partea superioară a Tufului de Dej aflorează la Nireşul Român, Chiuza, Nimigea; Harta geologică a zonei Dej - Bobâlna - Şoimeni - Răscruci - Gherla, 1: 100,000 în Mârza et al. (1991). Tuful de Dej este cunoscut şi în Bazinul Şimleului (Ortelec, Mirşid,  Chilioara), Bazinul Baia Mare (Benesat, Valea Chioarului), Maramureş (Ocna Şugatag) Harta geologică 1: 200,000, foile 10-Cluj, carourile a1, b1 (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967), 11-Bistriţa, carourile a1, a2, a3, a4 (Marinescu et Peltz, 1967; 1967a), 27-Sibiu, caroul b1 (Codarcea et Stancu, 1968a; Codarcea et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 29a-Zalău (Rusu et al., 1994), 92c-Sibiu (Gheorghian et al., 1975) .

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i)  Mîrza et Şuraru (în Motaş et al., 1972, p. 41-43) dau o descriere detaliată a stivei de 50 m grosime de la punctul clasic. Tuful de Dej este un tuf dacitic care are 50-100 m grosime (Marinescu et Peltz, 1967, p. 13), este “gălbui, grezos, grosier la bază, în general de culoare verzuie, dispus în strate de diferite grosimi cu intercalaţii subţiri de marne” Vancea (1960, p. 18). Acelaşi autor prezintă succesiunea Tufului de Dej de la Cepari (sud Năsăud, pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 11-Bistriţa, caroul a2) groasă de circa 37 m. Tuful are caracter dacitic şi este prezent constant în interiorul Depresiunii Transilvaniei, cu grosimi de 5-80 m (Ciupagea et al., 1970, p. 69). Partea lui superioară constă din “strate subţiri de tufuri cu gresii foarte dure, cu vine de calcit şi intercalaţii de marne albe calcaroase cu Globigerine, nisipuri şi marne gipsoase” (Vancea, 1960, p. 20). La est de Ciceu-Giurgeşti (în Valea Dosului) către baza Formaţiunii de Dej există 3-5 nivele de ignimbrite (Popescu et al., 1995, p. 8). Pe marginea de nord a Depresiunii (de la Colibiţa până la vest de Cluj) tuful, cu grosimi de 20-200 m, este grosier în bază, verzui, cu intercalaţii subţiri de marne (Ciupagea et al., 1970, p. 68). După aceiaşi autori pe rama de SE a Depresiunii, între Racoş şi sud Şercaia are grosimi de 250-550 m. Spre vest este cunoscut la Porumbacu de Sus (Valea Mare) - sud Avrig - Racoviţa - Tălmaciu, unde devine fin granular, alb. După Ciupagea et al. (1970, p. 69) în partea de sud-vest a Depresiunii “orizontul de tuf dacitic este înlocuit prin complexul marnelor tufacee cu globigerine, cu intercalaţii de tufuri dacitice şi de marne calcaroase cu globigerine”. In zona Dej (Dumitrescu, 1968, p. 25) descrie astfel Tuful de Dej: “Nivelul tufului grosier, friabil, este constituit în principal din material piroclastic şi din material detritic, slab cimentate, materialul detritic pe alocuri atingând dimensiuni mari, tuful devenind un adevărat conglomerat....Grosimea variază între 4 m - 14 m. Caracteristica acestui nivel este faptul că frecvent remaniază intraformaţional bucăţi de marne cu globigerine din nivelul subjacent”. La Mureşenii Bîrgăului Tuful de Dej are circa 60 m grosime (Atanasiu L., 1955, p. 93). In zona Botiza-Dragomireşti din Maramureş (între pâraiele Baicului şi Botiza) Tuful de Dej este constituit din “un nivel inferior cu tufuri grosiere, verzui cu pete albe, cu remanieri de tufuri verzui, fine (5-15 m) ce suportă cca 4 m marne cenuşii tufacee cu globigerine, cu intercalaţii de tufuri fine în plăci; un nivel superior constituit din tufuri verzui, cu granulaţie fin-medie, cu intercalaţii de marne cenuşii, tufacee (30-50 m)” (Antonescu et Popescu, 1975, p. 51). După Mârza et Mészáros (1991, Tabelul 1 la p. 18) Tuful de Dej este riodacitic şi a suferit fenomene de alterare (zeolitizare, silicifiere, calcitizare). Tuful de Dej din zona Dej - Chinteni - Orman a fost descris în detaliu de Mârza et al. (1991, p. 173-178 şi harta geologică însoţitoare).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Posepny (1867, citat de Vancea, 1960, p. 18); (ii) v. Sinonimie.

8.  Limite: Tuful de Dej este situat la baza Formaţiunii de Dej, deasupra Formaţiunii de Ciceu-Giurgeşti (Popescu et al., 1995, fig. 5 la p. 7). Atanasiu L. (1955, p. 93)  menţiona că în zona Mureşenii Bîrgăului Tuful de Dej se aşterne peste Stratele de Hida. După Vancea (1960, p. 19) Tuful de Dej se află în mod constant “baza formaţiunii cu sare”. In sudul Depresiunii Transilvaniei forajele de la Daia şi Nucet au interceptat la baza tufului de Dej, la 940 m, respectiv 1142 m adâncime, depozite eocene, iar la Agnita Tuful de Dej stă pe depozite triasice (Codarcea et Stancu, 1968, p. 33). Pe Valea Rîuşorul de la SV de Cisnădioara stă peste conglomerate senoniene (Gheorghian et al., 1975, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 92c-Sibiu). Pe teritoriul Hărţii geologice 1: 200,000, foaia 10-Cluj limita inferioară este la contactul cu Marnele cu Globigerine.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): După Mârza et Mészáros (1991, Tabelul 1 la p. 18) Tuful de Dej corespunde zonei de nannoplancton NN5 (Zona Sphenolithus heteromorphus).

10.  Mediul depoziţional: Subacvatic, alimentat ritmic cu strate de cenuşă vulcanică.

11.  Corelări: După Gheorghian (1971, fig. 6 la p. 117) Tuful de Tălmaciu din sudul Depresiunii Transilvaniei se corelează cu Tuful de Dej din nord-vestul Depresiunii. Tuful de Dej este echivalent Tufului de Perşani (Vasilescu et al., 1968, p. 43). Corespondentul Tufului de Dej se găseşte în zona subcarpatică (judeţul Vâlcea).