Tuful de Dej

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Silvaniei.

3.  Vârsta: Badenian inferior (Langhian).

4.  Sinonimie: “The Dej Tuff” (Mărunţeanu, 1993, p. 102).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Tuful de Dej este prezent la NE de localitatea Zalău, jud. Sălaj.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (ii) La NE de Zalău Tuful de Dej are grosimi de la 40 m (la Bîrsa) la 250 m (între Mirşid şi Firminiş). In Valea Lazu şi Valea cu Rîpi succesiunea Tufului de Dej constă din două intervale (Mărunţeanu, 1993, p. 102, şi fig. 2):

- O secvenţă inferioară, de până la 150 m grosime, şi cu variaţii faciale laterale, care constă din alternanţe decimetrice de tufuri şi tufite cu intercalaţii de aglomerate vulcanice (în jumătatea inferioară) şi marne tufacee albe, cu lentile de gips  (în jumătatea superioară). La est de Mirşid încep să apară intercalaţii de microconglomerate. Pe dealurile Barcău şi în viile Spinaţi succesiunea devine dominant conglomeratică, cu rare intercalaţii de marne tufacee şi şisturi calcaroase către partea superioară. Către Bîrsa unde aflorează doar partea inferioară a secvenței sunt prezente depozite dominant tufitice.

- Secvenţa superioară, cu grosime sub 100 m, apare în Valea Lazu unde constă din alternanţe decimetrice de tufuri şi tufite, cu intercalaţii centimetrice de marne tufacee, albe şi gresii tari, cenuşii-albicioase, cu diaclaze şi hieroglife.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Mărunţeanu (1993, p. 102).

8.  Limite: Limita inferioară a Tufului de Dej este transgresivă, peste formaţiuni paleogene şi miocen inferioare.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Nannofosilele sunt identice în întreaga succesiune a Tufului de Dej (Mărunţeanu, 1993, p. 102 şi fig. 2); (ii) Tuful de Dej conţine nannofosile ale Zonei Sphenolithus heteromorphus (NN5) (Langhian).

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: