Seria Detritică Barremian-Albiană

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Unitatea de Trascău).

3.  Vârsta: Barremian-Albian.

4.  Sinonimie: “Seria flişului barremian-albian” (Ianovici et al., 1969, p. 170); “Seria detritică barremian-albiană” (Ianovici et al., 1976, p. 233); “Strate de Feneş superioare“ pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 18-Turda, carourile c2, d1, d2 (indici br+ap1).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip neprecizată; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 18-Turda, ariile cu indicii br+ap1 din carourile c2, d1, d2 (Lupu et al., 1967; 1967a); Harta geologică 1: 50,000, foile 74b-Intrgalde, 74c-Zlatna (Borcoș et al., 1981), 74d-Feneș.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Secţiunea tip neprecizată. In Masivul Trascău formaţiunea groasă de peste 400 m a fost astfel descrisă de Ianovici et al. (1969, p. 170): “Peste stratele cu Aptychus propriu-zise se întâlneşte, pe alocuri, un nivel de argile marnoase cenuşii, asociate cu gresii dure cuarţoase, de tip protocuarţitic, sau cu gresii de tip subgrauwacke, uneori microconglomeratice.... Apar de asemenea intercalaţii de calcarenite diaclazate, dispuse în strate de 10-25 cm grosime. In calcarenitele intercalate, studiul secţiunilor subţiri a pus în evidenţă prezenţa unor forme de orbitoline, pe baza cărora se poate presupune că nivelul respectiv aparţine barremian-apţianului.”. Ianovici et al. (1976, p. 234) arată că în Masivul Trascău partea superioară a succesiunii barremian-albiene “este reprezentată prin argile vinete, pe alocuri violacee, în care se interpun nivele de gresii cuarţoase cu ciment calcaros şi calcarenite”; (ii) In sudul Unităţii de Trascău (de la sud de Valea Galdei până aproape de Izvorul Ampoiului, la nord de Zlatna) partea inferioară a formaţiunii prezintă “un facies argilitic, şistos, în care apar numeroase lentile de gresii cuarţoase cu ciment calcaros şi diaclaze cu calcit, de tip strate de Căbeşti, asociat cu conglomerate bogate în fragmente rulate de şisturi cristaline, în care apar, subordonat, şi fragmente de calcare neojurasice sau ofiolite. Microconglomeratele cuarţoase sunt şi aici frecvente, la sud-vest de valea Iezerului ele sunt însă înlocuite de gresii cu “wave bedding” şi microconglomerate. Aici succesiune denotă un caracter de fliş mai pronunţat, pus în evidenţă de gresii dispuse în strate de 5-80 cm grosime în alternanţă cu siltite şistoase.”

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Ianovici et al. (1976, p. 233).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul concordant cu Stratele cu Aptychus. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Rîmeţi, de la sud de Valea Galdei până la Izvorul Ampoiului (nord de Zlatna) (Ianovici et al.,1976, p. 23).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Ianovici et al. (1976, p. 234) citează o amplă listă de foraminifere barremian-albiene: Psammosphaera cf. parva, Lenticulina cf. prima, Reophax minutus, Haplophragmoides concavus, Marsonella oxycona, Trochammina vocontiana, T. neocomiensis, T. callima, Glomospirella gaultiana, Spiroplectinata complanata, Recurvoides imperfectus, Hedbergella planispira.

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: Partea superioară a Seriei Detritice Barremian-Albiene seamănă până la identitate cu Stratele de Ponor din Unitatea de Bucium (Ianovici et al., 1976, p. 234).