Seria de Dumbrăvioara

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea cuprinde trei membri: Orizontul de marno-calcare albe şi cenuşii-negricioase; Orizontul marno-calcarelor roşii-vişinii, Orizontul şisturilor negricioase şi cenuşii (Popescu, 1958, p. 181-182); (iii) Pânza de Bobu (Sinclinalul Măgura Nebunii-Pridvarea-Boncuţa)(Dacide Externe). v. Harta geologică, în Popescu (1958, fig. 2 la p.). Formaţiunea este prezentă şi în Pânza de Teleajen precum şi în Pânza de Ceahlău (Digitaţia de Bratocea şi Digitaţia de Comarnic).

3.  Vârsta: Vraconian superior-Turonian.

4.  Sinonimie: “Seria de Dumbrăvioara” (Băncilă, 1958, p. 191).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Denumirea Seria de Dumbrăvioara se datoreşte lui Popescu (1954, din Băncilă, 1958, p. 191). Intr-o lucrare ulterioară (Popescu, 1958, p. 180-182 şi fig. 2) descrie membrii Seriei de Dumbrăvioara din Sinclinalul Măgura Nebunii-Pridvarea-Boncuţa. Aici Seria de Dumbrăvioara aflorează în Dealul Măgura Nebunii şi pe afluenţii pe dreapta ai Teleajenului (p. Bobul, p. Stancea, p. Mogoş, p. Brădet, p. Cucului, valea Zăganu), până la mănăstirea Cheia; (ii) Harta geologică 1: 200,000, foaia 28-Braşov caroul d4 (Patrulius et al., 1967; 1968a), foaia 29-Covasna (Dumitrescu et al., 1968; 1970b), foaia 35-Târgovişte, caroul a3 (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968); Harta geologică 1:50,000, foaia 129a-Comarnic (Ştefănescu,1976).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Nu cunoaştem o secţiune tip. Popescu (1958, p. 180-182) descrie trei membri care alcătuiesc această formaţiune (Orizontul de marno-calcare albe şi cenuşii-negricioase; Orizontul marno-calcarelor roşii-vişinii, Orizontul şisturilor negricioase şi cenuşii). Primul orizont are 10-20 m grosime şi este caracterizat de alternanţa de calcare argiloase (=marno-calcare) albe şi negricioase. Caracteristica acestui orizont este prezenţa a numeroase concreţiuni calcaroase decimetrice, de variate forme (nord Cheia  Valea Ciucului, Valea Zăganu, unele profile din Valea Prahovei). Orozontul mediu, gros de 10 m, este constituit din marne calcaroase roşii-vişinii, cu faună rară (p. Roşu, afluent al p. Stancei şi V. Bătrâioarei din regiunea V. Prahova). Orozontul supoerior are 40-50 m grosime. Este constituit din şisturi argiloase dure, negricioase şi cenuşii cu eflorescenţe galbene şi cristale de gips, asemănătoare şisturilor disodilice.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe  (ii): (i) Popescu (1954, din Popescu, 1958, p 180); (ii) Băncilă (1958, p. 191-192); Dumitrescu et al. (1970b, p. 27).

8.  Limite: Limita inferioară, în Pânza de Bobu, este la contactul cu Seria de Bobu (cu Complexul marnos-grezos, micaceu al acesteia) şi la contactul cu Seria de Telejen din Pânza de Teleajen. Limita superioară este reprezentată de un relief de eroziune urmat de Gresia de Măgura Nebunii (în Pânza de Bobu). In Pânza de Teleajen formaţiunea încheie succesiunea stratigrafică.       

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Amoniţi, belemniţi, bivalve, vertebre de selacieni, microfaune (Popescu, 1958, p. 181; Băncilă, 1958, p. 191-192; Dumitrescu et al., 1970b, p. 27). Orizontul inferior conţine faune şi microfaune ale Vraconianului superior (Parahibolites tourtiae, Globotruncana appenninica). Orizontul mediu conţine Neohibolites ultimus şi G. appenninica (Cenomanian). Din orizontul superior provine o impresiune de ”Desmoceras” sugata care indică Turonianul.

10.  Mediul depoziţional: Marin, pelagic.

11.  Corelări: