1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Constituie membrul inferior al Formaţiunii de Sasca; (iii) Pânza Getică – Zona Reşiţa-Moldova Nouă.
3. Vârsta: Spathian inferior-baza Spathianului superior.
4. Sinonimie: “orizont de conglomerate” (Boldur et al., 1964, p. 188) şi “Werfenian inferior” pe harta 1:25,000, în Boldur et al. (1964, p. 192); “arenito-ruditic complex” (Strutinski et al., 1987, p. 64 şi fig. 2 la p. 65); “Membre conglomeratique de Valea Vîrîţi nom. nov.” (Bucur, 1991, p. 7); “Membrul conglomeratic de Valea Vîrîţi” (Bucur, 1997, p. 29 şi fig. 7 la p. 28).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Vîrîţi, afluent stânga al Văii Nera, la vest de Sasca Montană, jud. Caraş Severin (v. schiţa geologică în Bucur, 1997, fig. 5 la p. 26); (ii) Membrul Conglomeratic de Valea Vîrîţi este traversat de Valea Şuşara; el apare şi pe Dealul Redut şi La Cruce, la NV de Sasca Montană. El se extinde ca o bandă continuă începând de la nord de Valea Nera până la Valea Şuşara şi o altă bandă de la Valea Vîrîţi spre sud până la Valea Radimnuţa. Lungimea totală a fâşiei constituite de acest membru este de circa 10 km, iar lăţimea ei este de 100-500 m (v. harta geologică 1:25,000 în Boldur et al., 1964, la p. 192).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Bucur (1997, p. 29) afirmă că formaţiunea “este alcătuită din rudite, phyllarenite feldspatice şi subordonat arcoze. Către partea superioară a succesiunii granulaţia devine din ce în ce mai fină, ajungându-se în cele din urmă la un nivel de argile sau marne micacee de culoare neagră – cenuşie a cărui grosime nu depăşeşte 1-2 m.” Caracteristic filarenitelor acestui membru al Formaţiunii de Sasca este gradul avansat al diagenezei şi prezenţa cristaloclastelor de microclin şi a litoclastelor de gnaise cu microclin (Strutinski et al., 1987, p. 64). După Boldur et al. (1964, p. 188) conglomeratele au 100-150 m grosime.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bucur (1991, p. 7); (ii) Bucur (1997, p. 29).
8. Limite: Limita inferioară este necunoscută. Limita superioară este la contactul cu Membrul Dolomitic de Dealul Redut al Formaţiunii de Sasca.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Boldur C., Stănoiu I., Stilla A., 1964, Câteva date noi privind geologia regiunii Sasca-Tîlva Cerbului (Zona Reşiţa-Moldova Nouă, Banat). D.S. Inst. Geol., 50, 2, 187-193.
Bucur I., 1991, Proposition pour une nomenclature lithostratigraphique des Carpathes Méridionales, Roumanie. Stud. Univ. Babeş-Bolyai, 36, 2, 3-14.
Bucur I., 1997, Formaţiunile mezozoice din zona Reşiţa-Moldova Nouă (Munţii Aninei şi estul Munţilor Locvei). Presa Univ. Clujană, 214 p., Cluj-Napoca.
Strutinski C., Bucur I.I., Nicu Marlena, Pop-Strătilă Dana, Török I., 1987, New data on the stratigraphy and tectonic position of the Triassic deposits from Sasca Montană (Banat Hills, Romania). Stud. Univ. Babeş-Bolyai, 32, 2, 61-70.