Seria de Bobu

1.  Statutul numelui: Formal, valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea cuprinde trei membri: Stratele de Pârâul Mogoş, Complexul gresiilor masive şi conglomeratelor, Complexul marno-grezos, micaceu, cu siderite; (iii) Pânza de Bobu (Dacide Externe).                      

3.  Vârsta: Albian-?Vraconian inferior.

4.  Sinonimie: “seria (Flişul) de Bobu” (Popescu 1958, p. 170); ”Seria de Bobu” (Ştefănescu et al., 1965, p. 350); ”Seria de Bobu” (Săndulescu et al., 1989, p. 5); “Formaţiunea de Bobu” (Avram, 2001, fişă în Baltres et al., 2001).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Succesiunea este vizibilă pe profilele afluenţilor vestici ai Teleajenului, în special profilul Pârâul Bobu şi al afluentului său p. Grohotişul; (ii) Valea Doftanei (Ştefănescu et al., 1965, p. 350). Avram (fişă în Baltres et al.,, 2001) arată că formaţiunea este extinsă ”De la firul văii Teleajenului, la Cheia, către vest, până pe coasta dintre valea Doftanei şi valea Prahovei la sud de Secăria”; Harta geologică 1: 200,000, foaia 35-Tîrgoviște, caroul a3 (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968a); Harta geologică 1: 50,000, foaia 129a-Comarnic (Ştefănescu et al., 1976).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Nu a fost definită o secţiune tip ci pentru fiecare membru al formaţiunii sunt descrise secţiuni tip. Formaţiunea are o grosime de aproape 3000 m (Popescu 1958, p. 170).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (1958, p. 170-174); (ii) Ştefănescu et al.  (1965, p. 350).

8.  Limite: Limita inferioară, de transgresiune, la contactul cu Flişul grezo-şistos şi grezos, aptian (Săndulescu et al., 1989, p. 5). După Avram (fişă în Baltres et al., 2001): ”limita inferioară este de transgresiune, vizibilă în valea Doftanei, la nord de localitatea Trăisteni, peste Formaţiunea de Podu Vârtos; limita superioară este de eroziune sau (în valea Sarului) de tranziţie către un fliş marnos vraconian-turonian”.       

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Amoniţi, belemniţi, inocerami mici, bivalve (Leymeriella tardefurcata, Douvilleiceras, Puzosia, Hamites cf. duplicatus, Neohibolites minimus, Aucellina) (Popescu 1958, p. 174; Ştefănescu et al., 1965, p. 350). După Avram (fişă în Baltres et al., 2001) formaţiunea are ”la partea inferioară specii de Leymeriella iar la partea superioară Hamites cf. duplicatus, Neohibolites cf. minimus”...”Formaţiunea este bine datată cu fosile proprii la partea inferioară (zona tardefurcata a Albianului inferior). Limita sa superioară sub Zona Dispar (=Vraconian) a Albianului terminal este precizată mai ales de fosilele conţinute în depozitele suprajacente.”

10.  Mediul depoziţional: Marin.

11.  Corelări: La acelaşi nivel stratigrafic se află Seria de Teleajen din Pânza de Teleajen şi  partea superioară a Seriei Şisturilor Negre din Pânza de Audia.