Red Beds

1.  Statutul numelui: Incert.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Grupul de formaţiuni denumit Red Beds conţine o formaţiune inferioară, cretacică (Stratele de Sînpetru) şi o formaţiune superioară, informală, de vârstă oligocenă; (iii) Depresiunea Haţegului.

3.  Vârsta: Maastrichtian superior (posibil şi Priabonian) şi Oligocen.

4.  Sinonimie: “complex continental de depozite roşietice vărgate” (Bleahu et Dimian, 1967, p. 297, pentru formaţiunea oligocenă); ?“formation de Ciula” (Antonescu et al., 1983, p. 72, pentru formaţiunea maastrichtiană); “Red Beds” (Grigorescu, 1987, p. 189); “Oligocene (continental facies)” şi “Upper Maastrichtian (continental facies)” (Grigorescu, op. cit., p. 190 şi fig. 1); “Sînpetru Beds” (Grigorescu, op. cit, p. 194, pentru formaţiunea de vârstă Maastrichtian superior); “Formaţiunea de Şard” (Codrea et Dica, 2005, p. 22, pentru formaţiunea maastrichtian-priaboniană); “Bărăbanţ Formation” (Codrea et Dica, op. cit., p. 22, pentru formaţiunea oligocenă); “Formation continentale inférieure (Formation de Pîclişa)” şi “Formation de Rîpa Roşie” (Borcoş et al., 1986, schema de corelare la p. 260).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Marginea Depresiunii Transilvaniei, între sud-estul Munţilor Metaliferi şi nordul Munţilor Sebeş. Malul drept al Văii Mureşului, între Pîclişa şi Vurpăr-Blandiana (pentru formaţiunea de vârstă cretacic superioară). Zona Ighiu, în nord, până la Valea Secaş (la Sebeş) şi Vînţu de Jos (Ighiu, Şard, Hăpria, Ciugud, Oarda de Sus, Rîpa Roşie) pentru formaţiunea de vârstă oligocenă (Grigorescu, op. cit., fig. 1 la p. 190); Harta geologică 1: 200,000, foile 18-Turda (Lupu et al., 1967; 1967a)şi 26-Orăştie (Savu et al., 1968; 1968a).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Sub denumirea Red Beds sunt cuprinse două formaţiuni geologice heterocrone şi homotaxice constituite din sedimente detritice de culoare roşie. Formaţiunea mai veche (de vârstă Maastrichtian superior) a furnizat material sedimentar şi fragmente de oase de Dinosaurieni pentru formaţiunea mai nouă, oligocenă. Grigorescu (op. cit., p. 194) aduce argumente tafonomice privind materialul scheletic de reptile pentru a demonstra autohtonia acestuia în cuprinsul formaţiunii maastrichtiene. Grosimea cumulată a celor două formaţiuni este de circa 4000 m (Dincă et al., 1972, p. 89).

Aspectul formaţiunii maastrichtiene de la Vurpăr (Valea Mureşului, Valea lui Mihai) a fost descris de Dimian et Popa-Dimian (1964, p. 116): “In malul drept al Mureşului, la E şi V de Vurpăr, se remarcă o serie constituită în primul rând din marne şi argile tari fin nisipose, roşii vărgate cu pete verzui (calcaroase), în strate cu grosimi de ordinul metrilor, conţinând uneori galeţi de 1-2 cm (ofiolite, andezite, cuarţ). In al doilea rând, apar frecvent, în strate de 0,5 - 2,5 m, gresii grosiere friabile, polimictice, arcoziene /conţinând cuarţ, feldspaţi, tufuri, remanieri de roci pelitice violacee şi verzi); ele prezintă un aspect pestriţ caracteristic şi un colorit general cenuşiu-verzui deschis. In ordinea frecvenţei, în al treilea rând urmează conglomeratele, în strate cu grosimi de ordinul metrilor, cu elemente de 0,5 - 10 cm diametru, alcătuite din cuarţite albe, rubanate, negre, roşii, micaşisturi, pegmatite, calcare jurasice şi cretacice, ofiolite şi andezite cu mineralizaţii, precum şi numeroase remanieri intraformaţionale de roci argilo-marnoase. In general, conglomeratele şi gresiile apar intim asociate între ele, prezentând tranziţii între ele atât pe laterală cât şi pe verticală. Rocile menţionate prezintă foarte frecvent stratificaţie oblică la scară mare. Ele apar net subordonate faţă de marno-argile”. Formaţiunea maastrichtiană conţine oase de reptile, cu precădere Dinosaurieni. Mari cantităţi de oase fragmentare sunt menţionate de la Vurpăr (Nopcsa, citat de Grigorescu, op. cit., p. 194).

Formaţiunea de vârstă oligocenă, bine deschisă la Rîpa Roşie de la Sebeş, prezintă un aspect diferit faţă de cea de vârstă maastrichtiană (Damian et Popa-Dimian, op. cit., p. 116). In ea  “predomină gresiile şi conglomeratele în strate lenticulare şi cu stratificaţie oblică încrucişată la scară mare (“criss-cross bedding”). In ce priveşte compoziţia, conglomeratele sunt constituite din roci cristaline. Uneori se poate remarca şi prezenţa de tufuri sau tufite”. In formaţiunea oligocenă de la Rîpa Roşie fragmentele de oase de Dinosaurieni sunt rare, iar studiul tafonomic demonstrează caracterul resedimentat al materialului care, după diferite indicii, arată că a fost reluat din formaţiunea maastrichtiană (Grigorescu, op. cit., p. 195).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i)

8.  Limite: Limita inferioară, discordantă (uneori discordanţă unghiulară) este la contactul cu Formaţiunea de Vurpăr (Codrea et Dica, op. cit., fig. 2 la p. 21). Limita superioară este la contactul discordant cu Formaţiunea de Sîntimbru, aquitaniană. Pentru definirea raporturilor de limită s-au luat în considerare limita inferioară a Formaţiunii de Şard şi limita superioară a Formaţiunii de Bărăbanţ (v. fişele cestor formaţiuni).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Nopcsa (citat de Dincă et al., op. cit., p. 89) a descoperit oase de batracieni, crocodilieni şi Dinosaurieni maastrichtieni la Sînpetru, Ciula Mare, Vălişoara: Kalokibotion bajazidi, K. magnificum, Crocodilus aff. velensis, Megalosaurus pannoniensis, M. hungaricus, Titanosaurus dacus, Rhabdodon priscum suessi, Orthomerus transsylvanicus, Struthiosaurus transsylvanicus, Ornithodesmus sp. La Pîclişa a fost identificată o asociaţie palinologică cu Pseudopapillopollis praesubhercynicus (Antonescu, 1973, p. 151). Din formaţiunea oligocenă de la Rîpa Roşie este menţionat Aceratherium cf. goldfussi (Koch, citat de Grigorescu, 1987, p. 195).

10.  Mediul depoziţional: Continental (complex fluvio-lacustru).

11.  Corelări: