Tuful de Borşa

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Sarmaţian (Volhinian inferior) (Popescu et al., 1995, fig. 4 la p. 6; Marinescu et al., 1998, p. 184).

4.  Sinonimie: “Tuful de Borşa” (Răileanu, 1955, p. 135; Vancea, 1960, p. 25; Solcanu et Turtureanu, 1971, p. 485); “tuf de Borşa (=Apahida =Sic)” (Răileanu, 1959, p. 230 şi Harta geologică 1: 200,000, foaia 10-Cluj); “Tuf de Iclod-Tuf de Borşa” pe Harta geologică 1: 200,000, foaia 10-Cluj, coloana litologică; “tuful de Borşa-Turda” (Ciupagea et al., 1970, p. 74); “Tuf de Borşa-Iclod” (Solcanu et Turtureanu, 1971, planşa 1 la p., harta geologică); “Borşa-Turda Tuff” (Popescu et al., 1995, p. 9); “Le tuf de Borşa-Apahida” (Mârza et Mészáros, 1991, p. 17; (Mârza et al., 1991, p. 178). Sinonime locale (după Mârza et Mészáros, 1991, Tabelul 1 la p. 18): Tuf de Iclod, Tuf de Buneşti, Tuf de Caţa, Tuf de Mereşti, Tuf de Sînpaul.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Borşa, pe Valea Borşa afluent stâng al Someşului Mic, la NV de Apahida, jud. Cluj; Harta geologică 1: 200,000, foaia 10-Cluj, caroul c3 (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967); Harta geologică 1: 100,000, în Răileanu (1959); Harta geologică a zonei Dej - Bobâlna - Şoimeni - Răscruci - Gherla, 1: 100,000 în Mârza et al. (1991); (ii) Tuful de Borşa aflorează pe ambii versanţi ai Someşului Mic, între Hăşdate şi Iclozel şi pe flancul vestic al Anticlinalului Sic.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Răileanu (1959, p. 229) menţionează în zona Cluj-Chintău, Tuful de Borşa cu grosimi de 6 m, în care se găsesc impresiuni de Phragmites şi Pinus tannocensis. După Solcanu et Turtureanu (1971, p. 483) Tuful de Borşa începe cu 2 m de tuf grezos cu biotit, glauconit şi cu zone silicifiate. Acest interval conţine impresiuni de plante incarbonizate. In succesiune urmează 1,5 m de alternanţe de marne şi gresii tufacee, apoi 3 m marne tufacee. La partea superioară a stivei se găseşte un strat de 0,2 m de tuf dacitic grezos. Popescu et al. (1995, p. 9) consideră Tuful de Borşa-Turda ca marcând baza Formaţiunii de Dobîrca. După Mârza et Mészáros (1991, Tabelul 1 la p. 18) Tuful de Borşa este un tuf dacitic zeolitizat. Mârza et al. (1991, p. 178-179 şi fig. 4 la p. 178)

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Răileanu (1959, p. 229 şi harta geologică însoţitoare, 1: 100,000).

8.  Limite:

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): In zona Apahida, la 50 m deasupra Tufului de Borşa, au fost identificate Syndesmya reflexa, S. aff. alba, Ervilia trigonula, E. pussila, E. aff. podolica; (ii) Tuful de Borşa are un conţinut micropaleontologic care îl plasează între zonele Spaniodontella intermedia şi Syndesmia reflexa. El corespunde zonei de nannoplancton NN6 (după Mârza et Mészáros, 1991, Tabelul 1 la p. 18).

10.  Mediul depoziţional: Tuf de cădere subaeriană, cu granoclasare normală (Mârza et al., 1991, p. 181).

11.  Corelări: Tuful de Borşa are ca echivalent Tuful de Apahida-Sic-Iclod care aflorează în aceeaşi zonă, la est de Valea Someşului Mic (Răileanu, 1959, p. 229; Dumitrescu, 1968, p. 27). El a fost corelat de Dumitrescu (loc. cit.) şi cu Tuful de Hădăreni.