Stratele de Someş

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Constituie membrul inferior al Stratelor de Hida, ocupând partea inferioară şi mijlocie a stivei formaţiunii; (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Burdigalian (= Eggenburgian-Ottnangian).

4.  Sinonimie: “Stratele de Someş” (Cioflica et Popescu, 1971, p. 532); “Les couches de Someş” (Popescu, 1972, p. 24); “Couches de Someş” (Popescu, 1975, p. 18); “Someş Beds” (Gheţa et Popescu, 1975, p. 159); “Someş Formation” (Popescu et al., 1995, p. 7); “Someş Fm.” (Marinescu et al., 1998, p. 184).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Profilul Văii Someşul Unit, între Glod şi Dej, jud Cluj (Popescu, 1975, p. 19 şi harta geologică 1: 200.000, din aceeaşi lucrare); (ii) Formaţiunea este expusă pe o grosime de peste 2500 m la Măgoaja (între Valea Măgoajei şi Valea Casei), comuna Chiuieşti, la sud de Târgu Lăpuş, jud. Maramureş (Popescu et al., 1995, p. 7); (ii) Harta geologică 1: 200,000, foile 3-Baia Mare, caroul d4 (Gherasi et Bombiţă, 1967a; Gherasi et al., 1967), 10-Cluj, (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Cu o grosime de peste 2500 m, formaţiunea este constituită din depozite terigene grosiere cu intercalaţii pelitice care devin mai frecvente şi apoi predominante către partea superioară a succesiunii (Popescu et al., 1995, p. 7). După Popescu (1975, p. 18-19) Stratele de Someş au la bază un conglomerat sau o gresie grosieră care pot fi urmărite de la Deuşu spre nord, către Hida-Chechiş-Briglez, apoi spre est, la Iapa-Gîlgău-Măgoaja (v. harta geologică în Popescu, 1975). Restul stivei formaţiunii  cuprinde alternanţe de pachete groase, psamo-psefitice şi pachete de roci predominant pelitice care prezintă  frecvent variaţii de facies. Pe profilul tip Glod-Dej, peste conglomeratul bazal urmează 300-400 m de depozite grosiere, cu sedimentare haotică şi cu alunecări intraformaţionale. In succesiune urmează 500-600 m depozite predominant marnoase peste care se găsesc 300 m de conglomerate şi nisipuri. Profilul continuă cu 500 m depozite predominant marnoase şi apoi 450 m depozite predominant nisipoase; (ii) Formaţiunea are caracter regresiv, efilându-se la nord de Cluj (la Coruş) unde aflorează doar partea inferioară (Popescu, 1972, p. 24). Grosimea ei maximă este în Valea Someşului, între Glod şi Dej.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (în Cioflică et Popescu, 1971, p. 532), nom. nud.

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele de Chechiş (Marinescu et al., 1998, tabel la p. 184) ori cu Stratele de Vima. La Glod conglomeratul bazal al Stratelor de someş se aşterne peste Stratele de Gostila (Popescu, 1975, p. 19). Limita superioară este la contactul discordant cu Formaţiunea de Ciceu-Giurgeşti (Popescu et al., 1995, p. 7; Marinescu et al., 1998, tabel la p. 184)(echivalentă părţii superioare a Stratelor de Hida).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) După Popescu et al. (1995, p. 7) către partea superioară a formaţiunii există două nivele fosilifere: unul inferior cu Ostrea şi altul superior cu calcare algale, ostracode şi Hydrobia. Partea mijlocie a Stratelor de Someş conţine foraminifere aglutinante de tip Dendrophria, Recurvoides, Cyclammina (Popescu, 1975, p. 19). Către partea terminală este prezent un nivel bogat în pteropode (Spiratella), deformate şi piritizate.

10.  Mediul depoziţional: Fluvio-deltaic care a suferit desalinizare treptată în timp (Popescu et al., 1995, p. 7; Popescu, 1975, p. 19).

11.  Corelări: Stratele de Someş constituie echivalentul părţii mijlocii a Stratelor de Hida (Gheţa et Popescu, 1975, p. 159). Ele se corelează, cel puţin în parte, cu Stratele de Salva a căror parte superioară este ottnangiană (Gheorghian M., 1971, p. 107).