1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiunea de Amara (Dragastan, 1985, emend Avram et al., 1996); (iii) Platforma Moesică, compartimentul sud-dobrogean.
3. Vârsta: Berriasian-Valanginian (Cretacic inferior); vârsta valanginiană a fost dovedită doar în Dobrogea de Sud pe bază de nannoplankton (Melinte, în Avram et al., 1993).
4. Sinonimie: “Argilele policolore” (Băncilă, 1973); pro parte “Formaţiunea de Amara” (Dragastan, 1985); “Membrul de Amara al Formaţiunii de Cernavodă” (Avram et al., 1993).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Forajul 820 Zăvoaia (jud. Brăila), completat cu forajul 11 Hinog (jud. Constanţa); carotele ambelor foraje sunt păstrate la Facultatea de Geologie şi Geofizică, Catedra de Geologie a Universităţii Bucureşti; (ii) Dezvoltat exclusiv în subteran, în partea de est a Câmpiei Române (în arealul Amara-Smirna-Zăvoaia) şi în Dobrogea de Sud (în arealul Dunărea-Hinog –Nazarcea); Harta geologică 1: 200,000, foaia 37-Brăila, caroul c3 (Bandrabur et al., 1967; 1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Membrul de Zăvoaia se dezvoltă între 1950 şi 1850 m, în bază format din argile policrome, micrite, micrite cu structuri laminoid fenestrale, intercalaţii de pelmicrite şi, subordonat, anhidrite (între1950-1920 m adâncime); apoi, marne cenuşii-verzui, argile violacee şi dolomite, cu intercalaţii de micrite (1920-1910 m); şi, în sfârşit, argile policrome, marne şi argile roşii-violacee, micrite, pelmicrite şi dolomite (1910-1850 m). Descrierea originală a fost făcută de Dragastan (în Avram et al., 1996, p. 10, în limba engleză): “Membrul superior de Zăvoaia, în principal argilos, cuprinde dolomite, argile cenuşii, roşii-violacee sau verzui şi, subordonat, anhidrite, micrite şi oosparite; pe alocuri, argilele policrome sunt bogate în microfloră şi faune salmastre supratidale şi intertidale. Grosimea sa variază de la 100 la 150 m”; (ii) In Dobrogea de Sud, succesiunea este în principal argiloasă roşie-violacee, cu intercalaţii de anhidrite (la partea inferioară) şi de conglomerate cu elemente de şisturi verzi şi calcare jurasic superioare, cu ciment argilos roşu; aici ea se dezvoltă la sud de sistemul de falii Capidava-Ovidiu, de la E de Cernavodă până la Nazarcea, cu grosime maximă la S de localitatea M. Kogălniceanu şi prezintă îndinţări de facies cu Membrul de Alimanu al Formaţiunii de Cernavodă (Avram et al., 1993).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Dragastan (în Avram et al., 1996, p. 10).
8. Limite: Limita inferioară este de tranziţie de la Membrul anhidritic-dolomitic de Cireşu al Formaţiunii de Amara; limita superioară este de discontinuitate stratigrafică.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Vârsta berriasiană a Membrului de Zăvoaia a fost stabilită pe baza conţinutului în alge verzi (Zargabriella embergeri), în charophite şi coprolite (Neagu, în Băncilă, 1973; Costea et al., 1978; Dragastan, 1985). Vârsta valanginiană a fost precizată în Dobrogea de Sud pe bază de nannoplankton (zona CC3 – Melinte, în Avram et al., 1993). Deşi contestată de Dragastan (în Avram et al., 1996) care considera nannofosilele respective resedimentate, ultima vârstă rămâne valabilă, deoarece fosilele valanginiene nu pot fi resedimentate din Berriasian.
10. Mediul depoziţional: De la supratidal salmastru la intertidal.
11. Corelări: Trecerea laterală de facies de la Membrul de Zăvoaia, argilos-conglomeratic, cu anhidrite, al Formaţiunii de Amara, la Membrul calcarenitic, de Alimanu, al Formaţiunii de Cernavodă este vizibilă în forajele executate în Dobrogea de Sud, între valea Carasu şi falia Capidava-Ovidiu (cu carote păstrate la Litoteca Naţională, Avram et al., 1993); corelarea cu membrii berriasieni ai Formaţiunii de Cernavodă poate fi dedusă, datorită dezvoltării lor în acelaşi areal dobrogean cu Membrul de Zăvoaia.
Dr. Emil Avram
Literatura citată
Avram E., Szasz L., Antonescu E., Baltres A., Iva Mariana, Melinte Mihaela, Neagu T., Rădan S., Tomescu Camelia, 1993, Cretaceous terrestrial and shallow marine deposits in northern South Dobrogea (SE Romania). Cretaceous Research, 14, 265-305.
Avram E., Costea I., Dragastan O., Muţiu R., Neagu T., Şindilar V., Vinogradov C., 1996, Distribution of the Middle-Upper jurassic and Cretaceous facies in the Romanian eastern part of the Moesian Platform. Rev. Roum. Géol., 39-40, 3-33.
Avram E., Neagu T., Andreescu I., Crihan M., Munteanu E., Pana I., Pestrea S., Popescu Gh., 1996, Stratigraphy of the Cretaceous, Paleogene and Neogene deposits from South Dobrogea. AN, 69, Suppl. 6, Excursion Guide D5, 72 p.
Bandrabur T., Ghenea Ana, Patrulius D., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 37-Brăila.
Bandrabur T., Ghenea Ana, Patrulius D., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 37-Brăila.
Băncilă I., 1973, Asupra prezenţei unei formaţiuni gipsifere purbeckian-wealdiene în regiunea Feteşti-Constanţa. Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 18, 1, 115-125.
Costea I., Comşa D., Vinogradov C., 1978, Microfaciesurile Cretacicului inferior din Platforma Moesică. Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 23, 2, 299-311.
Dragastan O., 1985, Upper Jurassic and Lower Cretaceous formations and facies in the eastern area of the Moesian Platform (South Dobrogea included), An. Univ. Buc., 34, 77-85.