1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Transilvaniei, Aria Gilăului, Aria Mezeşului..
3. Vârsta: Chattian-Aquitanian (Egerian).
4. Sinonimie: “Couches de Sînmihai (= Couches de Sîncraiu Almaşului” (Moisescu, 1972, p. 12); “Stratele de Sîncraiu Almaşului” (Moisescu, 1975b, p. 162 şi listă de sinonimii); “Sîncraiu Fm.” (Popescu et al., 1995, fig. 4 la p. 6 şi fig. 2 la p. 3; Marinescu et al., 1998, p. 184).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Sîncraiu Almaşului, la SE de Zimbor, pe Valea Sasului, afluent drept al Văii Sîncraiul, jud. Cluj (Moisescu, 1975b, p. 163 şi harta geologică însoţitoare); (ii) Ariile Gilăului şi Mezeşului, zona Coruşu-Mihăeşti, interfluviul dintre Valea Sîncraiului şi Valea Cubleşului (Moisescu, 1975b, p. 163 şi harta geologică însoţitoare).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Moisescu (1975b, p. 163 şi fig. 10 la p. 164) formaţiunea este constituită dintr-o parte inferioară de 22,5 m grosime, care are în alcătuire argile hematitice roşcate-vişinii-violacee, uneori şistoase, în care se intercalează argile nisipoase pătate, albăstrui şi verzui. Uneori sunt prezente şi intercalaţii de nisipuri fine şi mai grosiere, albăstrui-verzui, precum şi intercalaţii de marne nisipoase albăstrui. In succesiune urmază 10 m de argile brune de 0,1-0,3 m grosime, argile violacee, pătate de 1,5 m grosime, nisipuri grosiere, microconglomeratice şi microconglomerate de 0,4-1,5 m grosime, gresii friabile, gălbui de 2 m grosime.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) (Moisescu, 1972, p. 12); (ii) (Moisescu, 1975b, p. 162-165).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele de Cubleşu (Moisescu, 1975b, p. 163). După Rusu (1989, p. 72) între Stratele de Cubleşu şi Stratele de Sîncraiu Almaşului este o limită heterocronă marcată de Nivelul cu Crassostrea cyathula (v. fişă litostratigrafică). După Popa (1987, citat de Mureşan et al., 1989, Tab. 2 la p. 393) limita inferioară este la contactul cu Stratele de Zimbor, iar cea superioară este la contactul cu Stratele de Sînmihai, în zona Cluj - Tihău - Trestioara. Limita superioară este la contactul cu Stratele de Coruş, egenbergiene Moisescu (1972, p. 12) ori cu Stratele de Dealul Cotului, egeriene (în zona Valea Sasului şi Coruşu - Mihăileşti) (Moisescu, 1975b, p. 163).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Continental.
11. Corelări:
Literatura citată
Marinescu Fl., Mărunţeanu M., Papaianopol I., Popescu Gh., 1998, Tables of correlation of the Neogene deposits in Romania. Rom. Jour. Stratigraphy, 78, 181-185.
Moisescu V., 1972, Mollusques et Echinides stampiens et égériens de la region de Cluj- Huedin - Românaşi ( Nord- Ouest de Transylvanie) . Mém. Inst. Géol. 16, 152 p.
Moisescu V., 1975b, Stratigrafia depozitelor paleogene şi miocen-inferioare din regiunea Cluj-Huedin-Românaşi (NW-ul bazinului Transilvaniei) (Harta geologică sc. 1:87.000). AN, 47, 5-211.
Mureşan I., Ghergari L., Bedelean I., Hoţiu I., 1989, Contributions a l'étude des sables quartzeux-kaolineux de Sînpaul ouest et de Dealul Varului, Département de Cluj. In: Petrescu I. et al., (eds.), The Oligocene from the Transylvanian Basin, Romania, 387- 424.
Popescu Gh., Mărunţeanu Mariana, Filipescu S., 1995, Neogene from Transylvania Depression. Rom. Jour. Stratigraphy, 76, Suppl. 3, 1-27.
Rusu A., 1989, Problems of correlation and nomenclature concerning the Oligocene formations în NW Transylvania. In “The Oligocene from the Transylvanian Basin” Romania, p.67-78, Cluj.