1. Statutul numelui: Propus.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Constituie membrul de la partea superioară a Formaţiunii de Sohodol; (iii) Domeniul Danubian Extern, Unitatea de Cerna.
3. Vârsta: Berriasian inferior.
4. Sinonimie: “gresia de Valea Boului” (Stănoiu, 1976, p. 234); “Gresia de Valea Olteţului” (Berza et al., 1989, citat de Stănoiu et al., 1997, p. 69); “Le Membre de Valea Olteţului”, “Métapsammites de Valea Boului” (pe versantul nordic al Munţilor Parâng), “Gresia de Valea Jieţului”(pe versantul sudic al Munţilor Parâng) (Stănoiu et al., op. cit., p. 69); “Membrul de Valea Olteţului” (Stănoiu et al., op. cit, p. 78; Stănoiu, 2000, p. 157).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Măcrişului; (ii) Versantul sudic al Munţilor Vîlcan (la nord de linia Vai-de-Ei – Muntele Pleaşa); partea nordică şi estică a Munţilor Vîlcan; Munţii Parâng; harta geologică în Stănoiu (op. cit.); Harta geologică 1: 200,000, foaia 25-Deva, caroul d4 (Gherasi et al., 1967; 1968) şi foaia 26-Orăştie, caroul d1 (Savu et al., 1968; 1968a); Harta geologică 1: 50,000, foile 105d-Retezat (Berza et al., 1989), 106c-Lupeni (Berza et al., 1986).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Stănoiu et al. (op.cit., p. 78) Membrul de Valea Olteţului “este reprezentat prin gresii cuarţoase şi cuarţo-feldspatice, micacee, cenuţiu-albicioase, cu matrice carbonatică, care include corpuri lenticulare bogate în oxizi de fier (hematit, oligist ± magnetit)”. Această unitate litostratigrafică are 5-30 m grosime, are aspect masiv ori stratificat în bancuri groase.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Stănoiu et al. (op. cit., p. 69); (ii) Stănoiu (op. cit., p. 157).
8. Limite: In alcătuirea Formaţiunii de Sohodol, Membrul de Valea Olteţului ocupă poziţie stratigrafică superioară Membrului de Bâlta. Membrul de Valea Olteţului, pentru care Stănoiu et al. (op. cit., p. 69) şi Stănoiu (op. cit., p. 156) utilizează denumirea de Metapsamitele de Valea Boului, se aşterne în nordul Munţilor Vîlcan peste Metapsefitele de Valea Jiului (în cuprinsul Seriei de Tulişa). Limita superioară este la contactul cu Grupul de Buşeşti.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Berza T., Seghedi Antoneta, Pop G., Szasz L., Hârtopanu I., Săbău G., Moisescu V., Popescu G., 1986, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 106c-Lupeni.
Berza T., Dimitrescu R., Dimitrescu Mihaela, Tatu M., Strusievicz O., Pop G., Szasz L., Popescu G., Bandrabur T., 1989, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 105d-Retezat.
Gherasi N., Mureşan M., Mureşan Georgeta, Kräutner H., Kräutner Florentina, Lupu M., Marinescu Fl., H. Savu, Arghir Drăgulescu Adela, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 25-Deva.
Gherasi N., Mureşan M., Lupu M., Stancu Josefina, Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 25-Deva. Notă explicativă
Savu H., Pavelescu Maria, Stancu Josefina, Lupu Denisa, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 26-Orăştie.
Savu H., Pavelescu Maria, Stancu Josefina, Lupu Denisa, 1968a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 26-Orăştie. Notă explicativă, 61 p.
Stănoiu I., 1976, Contribuţii la stratigrafia formaţiunilor paleozoice din versantul nordic al Munţilor Vîlcan (Carpaţii Meridionali), cu implicaţii asupra părţii externe a Autohtonului Danubian. D. S. Inst. Geol., 62, 5, 219-256.
Stănoiu I., 2000, Noul model paleogeografic, stratigrafic şi facial al Bazinului Cerna (Danubian – Carpaţii Meridionali). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 45, 149-165.
Stănoiu I., Neagu T., Dragastan O., Melinte M., Rădan S., Baltres A., 1997a, La stratigraphie des formations d'age Jurassique superieur-Cretace inferieur de l'unité de la Cerna dans la région du Plateau Mehedinţi-Monts Vâlcan et Parâng (Carpathes Méridionales). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 42, 63-80.
Stănoiu I., Popa M., Ticleanu M., Diaconiţă Dorina, 1997b, The lithostratigraphic, facial and paleoenvironmental analysis of Liassic coal bearing formations from Reşiţa and Sirinia Basins (Romania). European Coal Conf., Abs., p. 67. Izmir, Turkey.