Stratele de Sebeş

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Aquitanian-Burdigalian (Egerian-Ottnangian). După Marinescu et al. (1998, p. 184) vârsta este Eggenburgian.

4.  Sinonimie: “stratele de Cornu (Coruş)” +  “echivalentul conglomerateloe de Brebu (Chechiş)” (Bucur, 1966, p. 225-226 şi coloana stratigrafică la p. 228); “couches de Sebeş” (Gheorghian, 1971, p. 110); “Sebeş Fm.” (Marinescu et al., 1998, p. 184).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Sebeşul de Sus, la est de Porceşti (SE de Sibiu) (Gheorghian, 1971, p. 110 şi fig. 6 la p.117); (ii) Văile Pojorîta, Glodu, Sebeşul de Jos, Moaşa (între Turnu Roşu şi Sebeşul de Sus) din partea meridională a Depresiunii Transilvaniei.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Succesiunea litologică a Stratelor de Sebeş a fost descrisă de Bucur (1966, p. 224-227 şi coloana litologică de la p. 228). După acest autor se disting trei intervale: Orizontul brecios-conglomeratic, de 20 m grosime, urmat de Orizontul marnos de 200 m grosime şi apoi Orizontul conglomeratic de 320 m grosime. După Gheorghian (1971, p. 110) peste breciile alterate din bază urmează o succesiune în facies argilo-grezos de tip Schlier, căreia îi sunt asociate trei nivele cineritice de 10-75 cm grosime. Formaţiunea se încheie cu conglomerate. Nivelele cineritice alb-cenuşii au fost identificate în profilul Văii Glodu, la Porceşti. Pe Valea Moaşa de la Sebeşul de Sus, unde depozitele de vârstă Ottnangian ating 500 m grosime, apar doar două intercalaţii subţiri de cinerite.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Gheorghian (1971, p. 110-116).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu şisturile cristaline ale Munţilor Făgăraş ori cu calcarele eocene de la Turnu Roşu. Limita superioară erozivă.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Bucur (1966, p. 225-227) prezintă liste cu microfaună din Orizontul marnos şi din Orizontul conglomeratic. Gheorghian (1971, p. 111-116) descrie conţinutul micropaleontologic al profilelor de recoltare de la Turnu Roşu (văile Pojorîta şi Glodu), Valea Sebeşul de Jos, Valea Moaşa.

10.  Mediul depoziţional: Sublitoral cu adâncimi de 10-50 m Gheorghian (1971, p. 111).

11.  Corelări: Stratele de Sebeş sunt corelabile cu Stratele de Hida din nord-vestul Depresiunii Transilvaniei, cu Formaţiunea de Tălmaciu şi cu Argilele Marnoase de Brădet din sud-estul Depresiunii Transilvaniei Gheorghian (1971, fig. 6 la p. 117).