1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);
Unitatea structurală (iii): (i) Membu al Formaţiunii de Ţara Bârsei; (iii) Cuvertura posttectonică a Dacidelor Mediane.
3.Vârsta: Coniacian-Campanian inferior.
4. Sinonimie: partim “orizontul marnos mediu” (Jekelius, 1938); partim “Suborizontul mediu cenuşiu” (Săndulescu et J. Săndulescu, 1962); partim “orizontul marnos” (Săndulescu, 1964); “Turonianul mediu” din “faciesul marnos” (Jana Săndulescu, 1965, 1967); “Turonianul mediu” (Săndulescu, 1969, Săndulescu în Săndulescu et al., 1972b, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 110b-Zărneşti; “Turonianul superior” (Săndulescu, 1969; Săndulescu în Săndulescu et al., 1972b pe harta citată); partim “Turonian-Santonianul” (Eugenia Negreanu Manoliu , 1969); “Les couches de Valea Ghimbavului” (Ion, 1983).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul drept al Văii Ghimbavului, la 1 km amonte de confluenţa cu Valea Cărbunarilor (sud-vestul Muntelui Postăvaru); (ii) Regiunea de la nord de Valea Râşnoavei, Valea Glăjăriei, Valea Caselor, zona Tohan (Valea Brebina, Zărneşti), zona Vulcan (Valea Hebus).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Membrul de Valea Ghimbavului începe cu 2 m de marne cenuşii, slab stratificate ori uşor şistoase, marne cenuşii-albăstrui-alburii, micacee, foioase, cu rare intercalaţii de microconglomerate şi brecii cu ciment glauconitic. In succesiune urmează 10 m de marne micacee, foioase, de culoare cenuşie şi cenuşiu-albăstrui, alburie, mai rar cenuşiu-negricioasă, cu intercalaţii (la intervale verticale de 20-cm) sau cu alternanţe ritmice (intervale de 5 cm) de gresii fine şi mediu granulare,calcarenacee (strate subţiri de 2-3 cm) care trec la calcarenite nisipoase. După o discontinuitate de aflorare de 10 m un mare afloriment deschide partea terminală a Membrului de Valea Ghimbavului trece concordant la Membrul de Tohanu Vechi prin intermediul unei alternanţe strânse de de marne şi marnoargile foioase, cenuşii şi strate subţiri (3-5 cm) de gresii şi marnocalcare sideritice brune. Această tranziţie este marcată şi de prezenţa unor intercalaţii de marne micacee, foioase, cenuşii-albăstrui, alburii, caracteristice Membrului de Valea Ghimbavului. Grosimea Membrului de Valea Ghimbavului este de 40-60 m pe marginea nordică a Ţării Bârsei şi de 100-400 m în regiunea de la sud de Valea Rîşnoavei-Valea Glăjăriei.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Ion (1982, p. 31-34, pl. 58-60); (ii) Ion (în Szasz et al., 1992, fig. 2; 1993, fig. 1, 3; în Ion et Szasz, 1994, fig. 2; în Avram et al., 1996, p. 16, 20-21, pl. IV, fig. 2, 2b) .
8. Limite: Limita inferioară este la contactul discordant (cu lacună stratigrafică pe intervalul Turonian superior-Coniacian inferior) cu Membrul de Râşnov. Limita superioară este la contactul cu Membrul de Tohanu Vechi. In vestul regiunii Tohanu limita este la contactul cu Membrul de Valea Brebina.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Foraminifere planctonice (frecvente), foraminifere bentonice calcaroase şi aglutinante (rare), calcisfere, spiculi de spongieri, radiolari, foarte rar resturi de inocerami; (ii) Subzona Contusotruncana fornicata (la partea superioară a Zonei D. asymetrica)(Coniacian mediu); Zona Reinhardtites antophorus, Subzona G. bulloides (Santonian superior); Subzona G. arca, Zona C. obscurus (Campanian inferior).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: Partea superioară a Membrului de Valea Ghimbavului este substituită în vestul regiunii Tohan cu Membrul de Brebina.
Jana Ion, 2001