1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membrul de Valea Caselor constituie membrul superior al Formaţiunii de Ţara Bîrsei; (iii) Cuvertura posttectonică a Dacidelor Mediane (Sinclinalul Valea Rîşnoava).
3. Vârsta: Campanian superior - Maastrichtian superior.
4. Sinonimie: “Les couches de Valea Caselor” (Ion, 1982, p. 42).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul drept al Văii Rîşnoava şi cursul inferior al Văii Cheii, pe flancul nordic al Sinclinalului Valea Rîşnoava (Ion, 1982, p. 43); (ii) Bazinul Văii Glăjăria, zona Tohanu Vechi ca bandă continuă la nord de Valea Bîrsa, Harta geologică 1: 200,000, foaia 28-Brașov, caroul c2 (Patrulius et al., 1967; 1968) Harta geologică 1: 50,000, foaia 110b-Zărneşti (Săndulescu et al., 1972b).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Ion (1982, p. 43) grosimile Membrului de Valea Caselor variază între 1200 m (în partea de vest a Sinclinalului Tohan) şi 200 m (în partea de nord est a aceluiaşi sinclinal). In bazinul Văii Glăjăria stiva incompletă atinge doar 100 m grosime, iar în Sinclinalul Râşnoava are 200 m grosime. Litologia este dominată de marne şi marno-calcare de culori variate (cenuşii, negricioase, verzui, mai rar roşii), gresii calcaroase, calcare grezoase, calcarenite. Local sunt prezente brecii şi conglomerate calcaroase. Partea inferioară a succesiunii este marnoasă, dar intercalaţiile detritice se înmulţesc treptat către partea ei mediană; (ii) La nord de Valea Râşnoavei intercalaţiile roşii sunt rare, iar conglomeratele şi breciile lipsesc. La vest şi nord vest de Tohan sunt prezente brecii calcaroase iar în partea terminală a stivei sunt prezente marne şi marnocalcare roşii. In partea de nord est şi est a zonei Tohan sunt prezente, îndeosebi în partea inferioară a succesiunii, breciile şi conglomeratele calcaroase precum şi alte intercalaţii detritice sunt mai frecvente.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Ion (1982, p. 42-46).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu membrul de Tohanu Vechi al Formaţiunii de Ţara Bîrsei. Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Valea Hotarului.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (ii) Microfaună care constituie asociaţii caracteristice pentru intervalul Campanian superior - Maastrichtian superior: Asociaţia cu Globotruncana rugosa şi G. ventricosa (Campanian superior); Asociaţia Zonei Globotruncana stuarti, Globotruncana falsostuarti (Maastrichtian inferior); Asociaţia echivalentă Zonei Globotruncana gansseri, G. aegyptica (partea superioară a Maastrichtianului inferior-partea inferioară a Maastrichtianului superior). Asociaţia cu Abatomphalus intermedius şi cea cu A. mayaroensis (Maastrichtian superior).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Ion Jana, 1982, Étude micropaléontologique (foraninifères planctoniques) du Crétacé supérieur de Ţara Bîrsei (Carpates Orientales). Mémoires Inst. Géol., 31, 176 p., 54 pl.
Patrulius D., Dimitrescu R., Codarcea Marcela Dessila, Gherasi N., Săndulescu M., Popescu Ileana, Popa Elena, Bandrabur T., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 28-Braşov.
Patrulius D., Dimitrescu R., Gherasi N., 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 28-Braşov. Notă explicativă, 68 p.
Săndulescu M., Popescu Ileana, Săndulescu Jana, Mihăilă N., Schuster S., 1972b, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 110b-Zărneşti.