Membrul de Temeneacia al Fm. de Şviniţa

1.  Statutul numelui: Valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Şviniţa; (iii) Autohtonul Danubian Intern (Pânza de Sirinia) (Codarcea, 1940); (Zona Şviniţa-Svinecea Mare) (Răileanu, 1953, 1960).

3.  Vârsta: Cretacic inferior (Barremian inferior-Apţian bazal).

4.  Sinonimie: “nivelul de şisturi calcaro-marnoase, cenuşiu-albăstrui şi cel de marne cenuşii cu alteraţie albăstruie sau gălbuie” (Răileanu, 1953, 1960).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Comuna Şviniţa, jud Mehedinţi, cu stratotipul localizat  în aria localităţii, pe Pârâul Temeneacia (22o6'30'' - 22o6'40'' Est şi 44o29'40'' - 44o30'10'' Nord). Pârâul Temeneacia, din amonte de rezervorul de apă al satului Şviniţa şi până la vărsare, nu deschide întreaga succesiune a unităţii. Definirea sa a necesitat completări cu deschiderile din semidebleul şoselei Orşova-Moldova Nouă, spre aval şi imediat în amonte de Pârâul Vodiniciki (profil în curs de închidere prin lucrări de amenajare a versanţilor), din Pârâul Vodiniciki, aproape de vărsare plus versanţii săi şi din Pârâul Bisericii, completat cu semidebleul şoselei, deasupra acestuiare din semidebleul şoselei Orşova-Moldova Nouă, spre aval şi imediat în; (ii) Membrul de Temeneacia este prezent doar în arealul comunei Şviniţa, de la malul Dunării (şi semidebleul şoselei Orşova-Moldova Nouă) la 300 m aval de Pârâul Vodiniciki către nord şi vest, prin Pârâul Vodiniciki de la 250 m amonte de şosea până la vărsare şi Pârâul Temeneacia, până la Falia Şviniţa, deasupra satului. Cele mai bune deschideri sunt pe Pârâul Temeneacia, în apropierea rezervorului de apă al satului (pentru baza succesiunii) şi aproape de vărsare (pentru partea ei superioară), pe Pârâul Ţiganski (pentru secvenţa de la baza Barremianului superior), pe Pârâul Bisericii şi şoseaua Orşova-Moldova Nouă, în imediata apropiere a acestuia (pentru limita Barremian-Apţian); şoseaua Orşova-Moldova Nouă deasupra portului Şviniţa (pentru secvenţa apţian inferioară).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Descrierea originală (în Avram, 1976, p. 61) este: (“...une alternance de marnes plus au moins schisteuses, de marno-argiles et de marno-calcaires gris fonce, bleuâtres et blanchâtres sur le surfaces qui ont subi l'alteration”). Succesiunea Membrului de Temeneacia cuprinde, pe o grosime de 70 m, o alternanţă de marne, uneori şistoase şi marno-argile cenuşii-albicioase şi albăstrui, cu alteraţie albicioasă In cuprinsul său sunt prezente concreţiuni de marcasită şi amoniţi piritizaţi.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Avram (1976, p. 61-64; fig 1 şi planşa anexă).

8.  Limite: Limita inferioară a unităţii este de continuitate, de tranziţie de la Membrul de Vodiniciki. Ea este deschisă clar doar pe Pârâul Vodiniciki, însă poziţia aproape orizontală a stratelor în acest loc nu a permis o biostratigrafie strat-cu-strat. Limita sa superioară este la contactul cu Membrul de Pârâul Ţiganilor (= Ţiganski) fiind parţial ascunsă sub depozitele de pantă din versantul drept al Pârâului Ţiganski. Ultima parte din acest membru conţine fosile apţian inferioare (în şosea, deasupra portului Şviniţa).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Membrul de Temeneacia este bogat fosilifer. Conţine îndeosebi amoniţi şi dinoflagellate, brachiopode, lamelibranhiate; (ii) Studii de detaliu (Avram, 1976, 1988, 1994) au relevat prezenţa zonelor de amoniţi ale Barremianului (de la Zona Subpulchellia nicklesi până la Zona Martelites sarasini), ale Apţianului inferior (Zona Deshayesites weissi). Zonele Nicklesi şi Caillaudianus, identificate la nord de rezervorul de apă al comunei Şviniţa; Zona Vandenheckii, identificată în tot cursul inferior al Pârâului Ţiganski (pachet de circa 6 m grosime, conform cu profilul văii); Zona Giraudi, urmărită din Pârâul Temeneacia, prin versanţii şi cursul Pârâului Vodiniciki, până în semidebleul şoselei Orşova-Moldova Nouă spre aval (circa 35 m SE de această vale); Zona Deshayesi identificată la temelia portului Şviniţa şi în semidebleul şoselei Orşova-Moldova Nouă. Asociaţiile de dinoflagellate aparţin Zonei Prolixosphaeridium parvispinum (Antonescu et Avram, 1980).

10.  Mediul depoziţional: Trecerea de la faciesul pelagic (ilustrat de Formaţiunea de Murguceva, subjacentă) către un facies detritic, mai apropiat de ţărm (Membrul de Pârârul Ţiganilor al Formaţiunii de Şviniţa, situat deasupra) este gradată dar evidentă, trecând şi prin secvenţa predominant marnoasă a Membrului de Temeneacia. Frecveţa marcasitei (formând concreţiuni sau fixată în cochiliile de amoniţi) permite aprecieri asupra existenţei unui mediu reducător în intervalul depunerii acestuia.

11.  Corelări: Succesiunea marnoasă de la Şviniţa se prelungeşte spre sud în regiunea Greben din Serbia (Rabrenovic, 1997) unde este de asemenea foarte fosiliferă şi evidenţiază continuitatea spre partea superioară, către depozite apţian medii-superioare şi albiene. Echivalentul stratigrafic cel mai important, pe teritoriul românesc este Membrul de Valea Muierii al Formaţiunii de Dâmbovicioara (Patrulius et Avram, 1976), a cărui bază cuprinde însă şi Zona Pseudothurmannia şi care se încheie (întrerupere a sedimentării) după Zona Deshayesites weissi.

                                                                               Dr. E. Avram, 1998