1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea cuprinde trei membri: Complexul Inferior; Complexul Mediu; Complexul Superior; (iii) Avanfosa Externă a Carpaţilor Orientali.
3. Vârsta: Sarmato-Pliocen.
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip neprecizată; (ii) Intre V. Trotuşului (zona Pralea) şi V. Slănicului de Buzău; Harta geologică 1: 200,000, foile 21-Bacău, (Dumitrescu et al., 1968; 1970a) şi 36-Ploieşti, (Motaş et al., 1967; Săndulescu et al., 1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secţiunea tip neprecizată. Formaţiunea este constituită din alternanţe de gresii şi marne cu aspect flişoid, în strate de 1-10-20 cm grosime şi strate de arenite de 0,3-0,4 m, separate de benzi pelitice înguste. Alternanţele nu sunt ritmice, ca ale flişului ci sunt pararitmice, negranoclasate; (ii) Spre nord secvenţele pararitmice descresc în frecvenţă prin participarea crescândă a stratelor arenitice. La V. Putnei 50% din volumul depozitelor constă din gresii în bancuri. La nord de Şuşiţa gresiile predomină, iar alternanţele apar accidental. Caracterele faciale ale succesiunii stratigrafice a formaţiunii, groasă de peste 5000 m, sunt variabile în sens longitudinal. In ansamblu, proporţia stratelor arenitice groase creşte spre nord, iar materialul argilos scade, astfel că de la alternanţele flişoide din sud se trece treptat, spre nord, la depozite cu caracter molasic. Intre V. Râmnic şi V. Buzău este posibilă o stratigrafie detaliată, cu recunoaşterea tuturor subdiviziunilor Pliocenului. Cei trei membri ai formaţiunii sunt: Complexul Inferior, de 500 m grosime, atribuit intervalului Basarabian-Chersonian inferior; Complexul Mediu, de 1200-1800 m grosime, acumulat în Chersonian şi în mare parte a Meotianului; Complexul Superior, de 3000-4000 m grosime, de vârstă Pliocen, este constituit dintr-o succesiune monotonă de gresii moi, nisipuri, marne. Cantitatea de nisip creşte spre partea superioară a acestui complex. In acest complex sunt greu de identificat subdiviziunile Pliocenului.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Macarovici et al. (1967).
8. Limite: Spre vest depozitele Stratelor de Milcov vin în contact tectonic cu Falia Caşin-Bisoca. Stratele de Milcov sunt acoperite discordant de Stratele de Cândeşti la nord-vest de V. Şuşiţei.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Bazin de 100-300 m adâncime, cu adâncimea maximă între V. Râmnic şi V. Slănic. Curenţii longitudinali aveau polaritate sudică. Bazinul era afectat de seismicitate, diastrofism şi subsidenţă (Macarovici et al., 1967).
11. Corelări:
Literatura citată
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p.
Macarovici N., Motaş I. C., Contescu L., 1967, Caractères stratigraphiques et sédimentologiques des dépôts sarmato-pliocenes de la courbure des Carpates Orientales. An. Ştiin. Univ. „A. I. Cuza” Iaşi, Serie nouă, Secţiunea II (Ştiinţe naturale), b. Geologie-geografie, 13, 47-60.
Motaş I., Bandrabur T., Ghenea C., Săndulescu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 36-Ploieşti.
Săndulescu M., Ghenea I., Motaş I., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României scara 1:200,000, foaia 36-Ploieşti. Text explicativ, 43 p.