1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);
Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Cernavodă; (iii) Platforma Moesică, compartimentul sud dobrogean.
3. Vârsta: Berriasian (Neagu, în Avram et al., 1988).
4. Sinonimie: ”The Poarta Albă Member” (Avram et al., 1988, p. 8; Avram et al., 1993, p. 277); ”Subformațiunea de Poarta Albă” (Avram et al., idem, p. 35); ”Membrul de Poarta Albă” (Avram et al., 1993, 1996; Dragastan et al., 1998).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i): Poarta Albă (jud. Constanţa), în albia canalului (în prezent acoperit) şi în carierele din versantul nordic al canalului şi de la gura văii Cocoşu (mal stâng) în localitate; (ii) Partea de NE a Dobrogei de Sud, între Poarta Albă şi sud-Adamclisi. Harta geologică 1:200,000, foaia 46-Constanța, caroul c2; Harta geologică 1:50,000, foaia 181b-Medgidia.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Dolomite masive sau laminitice, în strate de la 30-40 cm la 1-1,5 m, local gipsifere, cu intercalaţii de argile/marne verzui.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Prima descriere, în legenda hărţii 1:50,000 foaia 181b Medgidia: ”dolomite, în bază cu alternanţe de marne, dolomite şi argile, local slab gipsifere = Subformaţinea de Poarta Albă (Berriasian)”; descriere completă în Avram et al. (1988, p. 8-9; 35), în limba engleză: ”..o secvenţă de dolomite cu stratificaţie medie sau grosieră, conţinând intercalaţii subordonate de argile sau marne verzui, pe alocuri şistoase, aceste intercalaţii fiind mai frecvente către partea inferioară a secvenţei expuse la zi; local rocile sunt slab gipsifere”; (ii) Grosimea de 30-35 m a acestui membru a fost precizată în lucrarea Avram et al. (1993). Celelalte lucrări citate mai sus reiau datele prezentate în primele două.
8. Limite: Limita inferioara este de tranziţie, de la depozitele argiloase-conglomeratice-anhidritice ale Formaţiunii de Amara, observată doar în foraje (Avram et al., 1988, 1993). Limita superioară, observată tot în foraje (Avram et al., 1993) este de tranziţie (rapidă) către Membrul Calcarenitic de Alimanu. Dragastan et al. (1998) consideră că poziţia Membrului de Poarta Albă în succesiunea Cretacicului inferior din Dobrogea de Sud, prezentată de autorii săi, contravine evoluţiei faciesurilor în acest loc şi interval.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Vârsta berriasian superioară a Membrului de Poarta Albă se bazează pe o asociaţie de foraminifere cu Danubiella cernavodensis Neagu, Anchispirociclina maynci (Hottinger), Everticyclammina virguliana (Koechlin), Rectocyclammina chouberti Hottinger, etc. (Neagu, în Avram et al., 1988) şi pe asociaţia de characee purbekiene a depozitelor subjacente din Formaţiunea de Amara (Neagu, în Băncilă, 1973).
10. Mediul depoziţional: Câmpii tidale tipic marine de tip predominant dolomitic, evoluând în condiţii slab hipersaline (dar şi cu episoade subsaline şi slab hipersaline) (Drăgănescu, în Avram et al., 1988).
11. Corelări: Membrul de Poarta Albă se corelează evident cu cel de Medgidia al aceleiaşi formaţiuni. Dragastan et al. (1998) presupune trecerea laterală dinspre vest către est de la Membrul de Hinog, marin, către membrul în discuţie aici.
Dr. Emil Avram, 2012