Membrul de Plaiul Şirnei (al Fm. de Comarnic)

1.  Statutul numelui: Valid, formal

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiunea de Comarnic; (iii) Pânza de Ceahlău  (Dacidele Externe).

3.  Vârsta: Barremian.           

4.  Sinonimie: Stratele de Comarnic (Mrazec et al., 1912, pro parte);  (Murgeanu, 1930, pro parte);   Nivelul superior al Stratelor de Comarnic (Patrulius, 1952);   Stratele ce Comarnic  (Murgeanu et  Patrulius, 1959); (Patrulius, 1969).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică(ii): (i) Plaiul Şirnei (Pietroşiţa) şi versantul său către Valea Lupului. Aflorimentul este uşor accesibil; (ii) Din Valea Ialomiţei până în Valea Doftanei de Prahova;  Harta geologică, 1: 200,000, foaia 35-Tărgoviște, caroul a3 (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968); Harta geologică, 1: 50,000, foaia 129a-Comarnic (Ştefănescu, 1976).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Patrulius (1969):  baza Membrului de Plaiul Sirnei este formată din marne calcaroase tari, cenuşii,în plăci cu amoniţi, apoi şisturi marnoase cu intercalaţii de calcarenite gălbui cu orbitoline şi, la partea superioară, marne nisipoase cu intercalaţii subţiri de siltite sau gresii calcaroase şi calcare sideritice. Marnele calcaroaseîn plăci sunt de fapr calcarenite fine, iar la constituenţii amintiţi sunt de adăugat breciile calcaroase cu emente de calcare crem şi de şisturi cristaline, rare marnocalcare, şi gresii foarte subţiri (1-3 mm) formând baza unor ritmuri de 2-3 cm. Elementul constitutiv cel mai caracteristic sunt calcareniteleîn plăci şi marnele calcaroase şistoase, care atât în profilul tip cât şi în lungul zonei de dezvoltare a entităţii au oferit numeroase resturi fosile (amoniţi şi resturi de plante, în special)

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Avram (1980).

8.  Limite: Limita inferioară a Membrului de Plaiul Sirnei este dată de apariţia bruscă în succesiunea depozitelor a marnelor calcaroase/calcarenitelor în plăci, fosilifere. Limita superioară nu a putut fi observată în profilul tip, în Valea Prahovei ea fiind dată de dezvoltarea Stratelor (Gresiei) de Vârfu Rădăcinii (Stefănescu, 1976), pe Harta geologică, scara 1:50,000, foaia 129a-Comarnic.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Breciile conţin frecvent resturi de Lamellaptychus, iar marnele calcaroase/calcareniteleîn plăci au oferit numneroase resturi de amoniţi de vârstă barremian inferioară (Karsteniceras beyrichi, Leptoceratoides aff. pumilus, Pulchellia sauvageaui, Holcodiscus sp., Dissimilites dissimilis), barremian superioară (Pseudohaploceras aff. liptoviense) sau chiar apţian inferioară (Holocophylloceras guettardi); de asemenea, Neohibolites clava, recoltat din depozitele entităţii, în valea Ialomiţei (Murgeanu, 1930).

10.  Mediul depoziţional: bazinal marin, de fliş.                                               

11. Corelări: Formaţiunea de Bistra; partea inferioară a Formaţiunii de Piscu cu Brazi (Membrul de Valea Dracului), din Valea Târlungului.

                                                                              Dr. Emil Avram, 2000