1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii):(iii) Depresiunea Caransebeş - Mehadia (Depresiunea Bega).
3. Vârsta: Badenian inferior (Langhian).
4. Sinonimie: “Schichten von Kostej” (Bottger, 1897, non vid.); “Badenianul superior (seria de Devin)” (Orăşanu et al., 1971, p. 87).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Ungurului, afluent al văii Icui, la Coşeiu de Sus, jud. Hunedoara (v. harta geologică în Duşa, 1969); (ii) Aria cuprinsă între satele Nemeşeşti - Coşteiu de Sus - Holdea - Fintoag (Duşa, idem, p. 51); Harta geologică 1: 200,000, foaia 25-Deva, caroul a2 (Gherasi et al., 1967; 1968); Harta geologică 1: 50,000, foaia 88b - Lăpugiu-Coştei (Lupu et al., 1991).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Duşa (idem, p. 52) identifică în cuprinsul Stratelor de Coştei “un facies calcaros recifal, puţin adânc, la care se asociază şi depozite neritice şi un facies marnos-argilos de adâncime”. Faciesul calcaros-recifal conţine “calcare recifale de culoare alb-gălbuie, bogate în resturi de corali, în asociaţie cu gresii calcaroase cenuşii, pe alocuri microconglomerate sau nisipuri gălbui”. Acest facies are extindere redusă. Gresiile asociate conţin resturi de corali, Lithothamnion, briozoare, bioclaste de moluşte şi de echinoderme. Recifi de mici dimensiuni sunt semnalaţi pe Valea Ungurului şi lângă tunelul CFR de la Holdea. Acestui facies îi sunt asociate argile lumaşelice cu detritus recifal. Faciesul marnos-argilos de adâncime are extindere mare. El este reprezentat de marne cenuşii-albăstrui şi cenuşii-verzui, compacte, care trec la argile marnoase cu nisipuri, în strate subţiri. Stancu et Popescu (1970, p. 170-171) menţionează în baza formaţiunii (pe văile Negrilii şi Băneşului, la sud de Coşava) conglomerate şi pietrişuri cu intercalaţii nisipoase şi cu trei nivele tufacee de 0.35-1.5 m grosime; (ii) Duşa (idem, p. 53 şi fig. 9) descrie substituirea laterală gradată a faciesului recifal de pe Valea Ungurului, cu “gresii calcaroase cenuşii, apoi nisipuri gălbui nefosilifere, urmate şi mai jos de un pachet de marne argiloase cenuşiu-verzui, compacte, cu echinide, caracteristice faciesului marnos-argilos de adâncime”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bottger (1897, non vid.); (ii) Duşa (idem, p. 51-72); Stancu et Popescu (idem, p. 170-184); Orăşanu et al. (idem, 87-90).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu carbonatite cristaline (dolomite epizonale) şi cu andezite maastrichtian-paleocene (Stancu et Popescu, idem, harta geologică din lucrare; Harta geologică 1:50,000, foaia 88b - Lăpugi-Coştei). Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Coşava.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Duşa (idem, p. 58-69) prezintă o listă detaliată cu macrofaună. Listă de fosile prezintă şi Stancu et Popescu (idem, p. 174-178).
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări:
Literatura citată
Duşa A., 1969, Stratigrafia depozitelor mezozoice şi terţiare de la Căprioara - Coşteiu de Sus. Ed. Academiei RSR, 156 p.
Gherasi N., Mureşan M., Mureşan Georgeta, Krautner H., Krautner Florentina, Lupu M., Stancu Josefina, Savu H., Arghir Drăgulescu Adela, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 25-Deva.
Gherasi N., Mureşan M., Lupu M., Stancu Josefina, Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 25-Deva. Notă explicativă.
Lupu M., Marinescu Fl., Roşu E., Nicolae I., Mureşan M., Popescu Agapia, 1991, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 88b-Lăpugi-Coştei.
Orăşanu T., Marinescu Fl.,, Potocean Elena, Olteanu R., 1971, Biostratigrafia depozitelor neogene de pe rama nord-vestică a Munţilor Poiana Ruscă. D. S. Inst. Geol., 57, 4, 85-108. Stancu Josefina, Popescu A., 1970, Studii biostratigrafice şi mineralogice asupra formaţiunii tortoniene de pe versantul nord-vestic al masivului Poiana Ruscă (Carpaţii Meridionali). D.S. Inst. Geol., 56, 4, 165-190.