1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) “Seria” de Zimbru; (iii) Pânza Transilvană (Klippe şi olistolite rezultate din desmembrarea ei).
3. Vârsta: Norian superior.
4. Sinonimie: “Norian” (Popescu et Patrulius, 1964, p. 105); “marne, marnocalcare şi calcare cu Monotis salinaria” (Patrulius et Popescu, în Patrulius et al., 1976, p. 15).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Olistolite pe creasta Hăghimaşului, plasat pe versantul drept al Pârâului Izvorul Alb, în grupul de stânci de la Pietrele Sparte (v. harta geologică în Popescu et Patrulius, 1964). Aflorimentul de 40 m lungime măsoară 4-6 m înălţime; (ii) Curmătura (între Piatra Unică şi Öcem, în Munţii Hăghimaş).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Succesiunea de circa 28 m grosime cuprinde după Patrulius et al., 1976, p. 32 “calcare spatice cenuşii-albăstrui, fin cristaline, cu granule angulare de cuarţ rare (sub 3%) sau mai frecvente (până la 30%), cu rare filamente şi cuiburi de calcare bioclastice. Ele au o grosime de 10-40 cm, cu numeroase exemplare de Monotis salinaria Hauer, ce alternează cu marno-argile siltice şistoase cenuşiu-închis şi pe alocuri biomicritice cu fragmente de echinoderme, moluşte, foraminifere. Sunt remarcabile intercalaţiile de strate cu poziţie deranjată alcătuite din marno-argile siltice care cuprind calcare siltice trunchiate. Intr-una din aceste intercalaţii au fost recoltate forme de Heterastridium”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii):
8. Limite: In succesiunea reconstituită a “Seriei” de Zimbru această entitate litostratigrafică este precedată de Calcarul de Popi. Limita superioară neprecizată.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Monotis salinaria indică vârsta norian superioară.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Patrulius D., Antonescu E., Baltres A., Gheorghian Mihaela, Iordan Magdalena, Mirăuţă Elena, Popescu Ileana, Tomescu Camelia, 1976a, Studiul de sinteză biostratigrafică a formaţiunilor triasice din Carpaţii Orientali şi Munţii Apuseni. 1. Formaţiunile triasice din pânzele transilvane (Sinclinalul Rarău şi Munţii Perşani). Raport Fond Geologic I.G.R., 76 p.
Patrulius D., Drăgănescu A., Baltres A., Popescu B., Rădan S., 1976d, Carbonate rocks and evaporites – Guidebook - Intl. Coll. on Carbonate Rocks and Evaporites, Romania. Guidebook Series No. 15, 82 p.
Popescu G., Patrulius D., 1964, Stratigrafia Cretacicului şi a klippelor exotice din Rarău (Carpaţii Orientali). AN, 34, 2, 73-118.