Formaţiunea de Gosau

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Unitatea de Highiş-Drocea).

3.  Vârsta: Coniacian-Campanian (Ianovici et al., 1969, tabelul 30 la p. 230).

4.  Sinonimie: ”Cretacicul superior (facies de Gosau)” (Papiu, 1953, p. 164); ”Crétacé supérieur (Faciès de Gosau)” (Papiu, 1959, p. 331); “Formaţiunea de Gosau” (Harta geologică 1:50,000, foaia 72c-Săvîrşin).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Munţii Drocea, regiunea Hălmagiu, pe Valea Arieşului; Depresiunea Iara (Ianovici et al., 1976, p. 251-255); Harta geologică 1:200,000, foaia 17-Brad, caroul d1 (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică 1:50,000, foaia 72c-Săvîrşin (Savu et al., 1979).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): In Munţii Drocea formaţiunea are grosimi de 500-600 m şi are un caracter atipic, cu apariţii relativ rare ale calcarelor cu rudişti, în contrast cu predominarea depozitelor grezo-marnoase. După Ianovici et al. (1976, p. 251) în baza succesiunii se găsesc brecii şi conglomerate, gresii şi argile roşii care pot atinge o grosime de 25 m (la Musteşti). Elementele din conglomerate şi brecii ating până la 50 cm diametru şi sunt constituite din roci epizonale. Masa principală a formaţiunii este constituită din marne şi marne nisipoase, în partea inferioară a cărora se găsesc intercalaţii lenticulare metrice de calcare cu rudişti. In regiunea Hălmagiu şi în cursul superior al Arieşului calcarele cu rudişti se aştern direct pe fundament (Dealul Bălanului, la Vidra) şi conţin faună de rudişti campanieni. In Depresiunea Vidra calcarele cu rudişti sunt urmate de 25-80 m marne cenuşii, bine stratificate, în strate de 1-3 cm grosime, care conţin Inoceramus balticus şi I. salisburgensis. In succesiune urmează un pachet de strate cu secvenţe cu caracter flişoid sau cu caractere de wildflysch (sectorul Câmpeni-Bistra) care conţine microfaună danian-paleocenă. In bazinul inferior al Arieşului (Depresiunea Sălciua-Ocoliş) faciesul de Gosau este restrâns, cu rudişti prezenţi doar la două nivele în Valea Ocolişului. Rudiştii de aici indică o vârstă Santonian superior-Campanian inferior. In Depresiunea Iara calcarele cu rudişti sunt prezente în regiunea Hăşdate (Ianovici et al., 1976, p. 255). Papiu (1953, p. 167-170; 1959, p. 331-333 şi harta geologică însoţitoare)  distinge patru entităţi litologice în cuprinsul Faciesului de Gosau:

- Orizontul bazal (cuprinzând Orizontul roşu bazal şi Oriontul cenuşiu bazal (=Orizontul cu Plagioptychus);

- Orizontul argilo-cărbunos;

- Orizontul greso-marnos principal (alcătuit din conglomerate silicioase, gresii albe, silicioase, marne şi marne gresoase cenuşii, brune şi roşii, şisturi argiloase);

- Calcare recifale cu Hippuriţi.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) (Ianovici et al., 1976, p. 255).

8.  Limite: Limita inferioară, transgresivă, este la contactul cu fundamentul cristalin (Seria de Păiuşeni). Limita sudică de răspândire a formaţiunii este un contact tectonic cu Unitatea de Groşi.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Rudişti: Hippurites socialis irregularis, H. toucasi, Vaccinites oppeli felixi (indică Coniacianul) şi rare exemplare de Lapeirouseia şi Vaccinites sulcatus care indică Santonianul (Denisa Lupu, citată de Ianovici et al. (1976, p. 251-252). Din Valea Leurzii este citată o faună care argumentează vârsta Coniacian-Campanian. La Musteşti, în nordul Munţilor Drocea a fost citată o faună santonian superioară cu hippuriţi. In Depresiunea Iara sunt citaţi hippuriţi de vârstă santonian superior – eventual campanian inferior (Moisescu, 1960, citat de Ianovici et al.,1976, p. 255).

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: