Membrul de Pârâul Ţiganilor al Fm. de Şviniţa

1.  Statutul numelui: Valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Şviniţa; (iii) Autohtonul Danubian Intern (Pânza de Sirinia) (Codarcea, 1940); (Zona Şviniţa-Svinecea Mare) (Răileanu, 1953, 1960).

3. Vârsta:  Cretacic inferior (Apţian inferior terminal (?)-Albian mediu).

4.  Sinonimie:

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Comuna Şviniţa, jud. Mehedinţi, între cursul inferior al Pârâului Ţiganilor (Ţiganski) şi Falia Şviniţa (22o5'44'' Est şi 44o30'01'' Nord). Condiţiile de aflorare sunt improprii: blocuri mari într-o pornitură cu localizare restrânsă (traversată de drumul de care Şviniţa-Bigăr) şi cu deschideri în loc doar pe afluentul mic pe dreapta al Pârâului Ţiganski, cu confluenţa la 260 m amonte de vărsarea acestuia în Dunăre.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Năstăseanu et Avram (1986, p. 83) “La sous-formation de Pârâul Ţiganilor est surtout formee de grès, grès marneux et marnes greseuses grises, finement muscovitiques, a restes charbonneux, avec une stratification evidente en bancs épais de 0,10-0,50 m; subordonnement, on trouve des intercalations de marnes schisteuses, toujours grises, a la partie basale de la sous-formation.” Singura deschidere în loc, situată pe afluentul drept al Pârâului Ţiganski arată gresii fine, micacee, cărbunoase, în strate de 10-50 cm şi marne siltice ca intercalaţii decimetrice. Intreaga zonă de afloriment a unităţii, între Pârâul Ţiganski la 175-250 m de la vărsare şi Falia Şviniţa, este acoperită cu blocuri de 2-4 m diametru din gresii micacee, cărbunoase, marnoase sau cu ciment calcaros compact, fosilifere (în special Aucellina şi amoniţi). Grosimea estimată a Membrului de Pârâul Ţiganilor este de circa 40 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Năstăseanu et Avram (1986, p. 82-83, fig. 1- harta geologică, fig. 2-secţiune.  

8.  Limite: Limita inferioară a unităţii este de continuitate stratigrafică de la Membrul de Temeneacia (tranziţie evidenţiată în drumul de care Şviniţa-Bigăr, în dreapta pârâului Ţiganski, Năstăseanu et Avram, 1986, p. 82). Falia Şviniţa taie partea superioară a succesiunii, care se opreşte conform datelor biostratigrafice în Albianul mediu. 

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Din blocurile de gresii omogene din versantul drept al Pârâului Ţiganski provin Aucelline şi Tetragonites (sub Kossmatella în Avram et Boldor, 1972), Hypacanthoplites multispinatus (Anthula), de vârstă Clansayesian. Anisoceras arrogans (Giebel) şi exemplare de Phylloceras, Neohibolites sp., etc indică vârsta Albian medie.

10.  Mediul depoziţional: Membrul de Pârâul Ţiganilor reprezintă termenul detritic (apropiat de ţărm) al unei succesiuni care începe cu sedimentare pelagică (Formaţiunea de Murguceva). Evoluţia sectorului Şviniţa al bazinului de sedimentare eocretacic a fost către adâncimi mai mici şi apropiere progresivă spre ţărm.

11.  Corelări: La sud de Dunăre, în sectorul Doni Milanovac-Greben, succesiunea Apţianului şi a Albianului cuprinde marnocalcare şi, subordonat gresii marnoase-argiloase dispuse în continuitate peste succesiunea marnoasă-marnocalcaroasă a Barremianului (Rabrenovic, 1997). Fără argumente paleontologice, partea terminală a Stratelor de Iuta  din zonele Coşuştea şi Cerna a fost corelată de Năstăseanu et Avram (1986) cu Membrul de Pârâul Ţiganilor al Formaţiunii de Şviniţa. Gresia  de Golumbu din Zona Reşiţa a Pânzei Getice are  aceeaşi vârstă cu a Membrului de Pârâul Ţiganilor dar se dispune transgresiv pe un fundament mult diferit de al acestuia.

                                                                       Dr. E. Avram, 1998