Membrul de Pârâul Morilor al Fm. de Şviniţa

1.  Statutul numelui: Valid.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Şviniţa; (iii) Autohtonul Danubian Intern (Pânza de Sirinia) (Codarcea, 1940); (Zona Şviniţa-Svinecea Mare) (Răileanu, 1953, 1960).

3.  Vârsta:  Cretacic inferior (Hauterivian superior-Barremian bazal).

4.  Sinonimie: “seria de calcare şistoase în plăci, cu intercalaţii marnoase” (Răileanu, 1953, 1960).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Comuna Şviniţa, jud. Mehedinţi, cu stratotip localizat pe Pârâul Morilor (= Vodiniciki) (22o6'35'' - 22o6'44'' Est şi 44o29'10'' - 44o29'22'' Nord); (ii) Membrul de Pârâul Morilor este larg răspândit doar în arealul localităţii Şviniţa, în triunghiul format de malul stâng al Dunării, între biserica veche (inundată) a satului şi circa 500 m aval de gura Pârâului Vodiniciki), Falia Şviniţa şi traseul limitei cu Formaţiunea de Murguceva, subjacentă (de la malul Dunării către NNV, prin Pârâul Vodiniciki la 600 m de la şosea, până la Falia Şviniţa); de asemenea a fost reperat pe suprafeţe mici în bazinul Văii Sirinia (vest de Şviniţa, în jud. Caraş Severin) la partea superioară a interfluviului dintre văile Belareka şi Cenuşarilor şi acela dintre văile Cenuşarilor şi Raichici (Năstăseanu et al., 1982). Deschideri bune sunt pe interfluviul dintre pâraiele Murguceva şi Vodiniciki, pe ultimul dintre acestea şi în semidebleul şoselei Orşova-Moldova Nouă, spre aval de ultima vale. Harta geologică 1: 200,000, foaia 40-Turnu Severin, caroul a1 (Savu et Ghenea, 1967; Savu et al., 1966). Membrul de Pârâul Morilor este figurat pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 156a-Şviniţa (Năstăseanu et al., 1982).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Avram (1976, p. 60) “Dans la coupe type, la sous-formation de Pârâul Morilor est formee de calcaires souslithographiques gris fonce en alternance avec des calcaires blanchs qui ressemblent a ceux du Neocomien inférieur, mais qui ne presentent pas des accidents siliceux. La limite supérieure de la sous formation est marquee par quelques couches épaisses de calcaires marneux qui font le passage vers les marnes de la sous formation de Temeneacia”.

Pârâul Vodiniciki, între 650 şi 250 m de la şosea, deschide (succesiune conformă cu panta, totalizând circa 40-45 m) calcare fine, cenuşii, în alternanţă cu calcare albe asemănătoare celor din Neocomianul inferior dar complet lipsite de accidente silicioase; la partea superioară a Membrului de Pârâul Morilor apar şi marnocalcare în strate groase (până la submetrice), care fac trecerea către succesiunea marnoasă a Membrului de Temeneacia al Formaţiunii de Şviniţa (subjacent).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Avram (1976, p. 59-60, fig. 1 şi planşa anexă); (ii) Năstăseanu et al. (1982) pe  Harta geologică 1: 50,000, foaia  156a-Şviniţa.

8.  Limite: Limita inferioară a Membrului de Pârâul Morilor (= limita dintre Formaţiunea de Murguceva şi Formaţiunea de Şviniţa) este dată de dispariţia accidentelor silicioase în succesiunea calcaroasă a Hauterivianului. Limita superioară, de continuitate, este dificil de precizat datorită trecerii gradate (pe circa 10 m grosime stratigrafică), la succesiunea predominant marnoasă a Membrului de Temeneacia.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Creşterea preogresivă a componentei argiloase în succesiunea depozitelor este însoţită şi de o creştere semnificativă a conţinutului în fosile, îndeosebi amoniţi. Avram (1976, 1994 şi date nepublicate) a identificat zonele de amoniţi: Balearites balearis şi Pseudothurmannia (Hauterivian superior), Avramidiscus hugii şi baza Zonei Subpulchellia nicklesi (cea din urmă interpretabilă - în nivelele de tranziţie) (Barremian inferior). Antonescu et Avram (1980) au identificat pe profilul tip dinoflagellate ale Biozonei  cu Oligosphaeridium complex + Druggidium deflandrei şi a Zonei Dingodinium alberti + M. stoveri.

10.  Mediul depoziţional: Sedimentare liniştită, în condiţii de reducere progresivă a distanţei faţă de sursa materialului argilos (trecere progresivă către termenul detritic al Formaţiunii de Şviniţa).

11.  Corelări: Intervalul stratigrafic al Membrului de Pârâul Morilor se regăseşte, într-o succesiune asemănătoare, la sud de Dunăre, în regiunea Milanovac (Rabrenovic, 1997). De asemenea, în succesiunea hemipelagică a Formaţiunii de Dâmbovicioara (în regiunea sa tip) şi Marnelor de Braşov (Patrulius et Avram, 1976; Avram et Grădinaru, 1993) se regăsesc în mare parte fosilele recunoscute şi la Membrul de Pârâul Morilor.

                                                                                  Dr. E. Avram, 1998