1. Statutul numelui: Propus.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Fizeşti; (iii) Depresiunea Haţegului.
3. Vârsta: Santonian inferior-Campanian superior.
4. Sinonimie: “Muchia Member” (Pop, în Grigorescu et al., 1990, p. 37); “marne, marno-calcare cenuşii, vineţii şi roşii” (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 106a-Pui).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Muchia la Fizeşti, la nord de localitatea Pui, jud. Hunedoara, (ii) v. fişa Formaţiunea de Fizeşti; nord Băiţa; Harta geologică 1: 200,000, foaia 26-Orăştie, caroul c1; Harta geologică 1:50,000, foaia 106a-Pui.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Acest membru al Formaţiunii de Fizeşti are o grosime de 150-200 m şi este reprezentat de un facies nisipos-marnos (în zona Fizeşti şi Băniţa) şi un facies dominant marnos cu lentile de marno-calcare cenuşii, vineţii şi roşii. In faciesul nisipos-marnos sunt frecvente intercalaţiile subţiri de gresii calcarenacee şi calcarenite nisipoase. Materialul calcaros bioclastic include prisme de inocerami, fragmente de briozoare şi de alge calcaroase, rare stomiospheride, foraminifere. Mai rare sunt intercalaţiile de marne siltice şi de micrite argiloase albicioase. Faciesul marnos hemipelagic este constituit din marne siltice şi micrite argiloase, cenuşii-albicioase, local roşcate. Faciesul marnos hemipelagic ocupă poziţie stratigrafică superioară în raport cu faciesul nisipos-marnos. Tranziţia între cele două faciesuri se face prin intervenţia unor intercalaţii de nisipuri marnoase.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Pop (în Grigorescu et al, op. cit., p. 37-38).
8. Limite: Membrul de Muchia ocupă poziţie stratigrafică superioară în raport cu Membrul de Văratec al Formaţiunii de Fizeşti şi este urmat de Membrul de Băieşti al aceeaşi formaţiuni (Pop, în Grigorescu et al., op. cit., fig. 4 la p. 29).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Amoniţi (Texanites collignoni), (ii) După Pop (în Grigorescu et al., op. cit., p. 38) în baza succesiunii (pe intervalul de 30 m grosime) este prezentă Zona de foraminifere Dicarinella concavata (Santonian inferior). Din partea superioară a succesiunii provin foraminifere ale Zonei Globotruncana rugosa (Campanian superior).
10. Mediul depoziţional: Marin, hemipelagic.
11. Corelări: