1. Statutul numelui: Nume nou pentru Calcarul cu Characee.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor, membrul inferior al Formaţiunii de Blid; (iii) Apusenidele Nordice – Unitatea de Bihor.
3. Vârsta: Valanginian-Hauterivian (Cociuba, 1999, p. 17).
4. Sinonimie: “Calcarul cu Characee” (Patrulius, în Patrulius et al., 1974, p. 18); “Membrul de Dobreşti” (Cociuba, 1999, p. 17); “Dobreşti Member” (Cociuba, 2000, p. 41).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul drept al Văii Vida, în perimetrul minier Luncasprie, sector Vida, la 2,750 km nord de localitatea Luncasprie şi 3 km NE de Dobreşti, jud. Bihor; Harta geologică 1: 200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, caroul c2 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c); Harta geologică 1: 50,000, foaia 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Cociuba (1999, p. 17) dă următoarea definiţie: “calcare stratificate, cenuşii închise, rar cu intercalaţii mai deschise la culoare, cu characee, ostracode şi microgasteropode. In bază are acumulări discontinui de bauxite diasporice, iar între bancurile de calcare (în general submetrice), sau în paleoreliefurile acestora se întâlnesc uneori brecii cu liant argilos roşu, argile policolore, argile marnoase sau bauxite boehmitice”. Calcarele au grosimi variind de la 0,5 la 15 m şi constituie strate cu grosimi decimetrice. La 4-5 m deasupra contactului cu bauxitele calcarele conţin local intercalaţii de 0,5-0,7 m grosime de argile roşii cu oolite ferifere şi de argile gălbui cu galeţi rulaţi de calcare jurasice ori argile caolinoase albe cu oolite diseminate dispuse pe paleoreliefuri legate de scurte perioade regresive din cursul acumulării Membrului de Dobreşti care s-au manifestrat şi prin brecifierea Calcarelor cu Characee şi carstifierea lor.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Cociuba (1999, p. 17).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu relieful de eroziune de la partea superioară a Calcarului de Albioara. Limita superioară este la contactul cu Calcarul cu Pahiodonte Inferior (= Membrul de Coposeni al Formaţiunii de Blid, după Cociuba, 1999, p. 18).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Transgresiv, oscilant, cu exondări care au generat paleoreliefuri, carsturi şi brecifieri (Cociuba, 1999, p. 18).
11. Corelări:
Literatura citată
Bordea S., Bordea Josefina, Mantea G., Costea C., 1986, Harta geologică scara 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare.
Cociuba I., 1999, Studiul stratigrafic al depozitelor mezozoice din sud-vestul Pădurii Craiului. Rezumatul tezei de doctorat. 44 p.
Cociuba I., 2000, Upper Jurassic-Lower Cretaceous deposits in the south-western part of Pădurea Craiului: Formal lithostratigraphic units. Stud. Univ. Babeş-Bolyai, Geol., 45, 2, 33-61.
Lupu M., Borcoș M., Giușcă R., Bleahu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei.
Patrulius D., Lupu M., Borcoş M., 1968c, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei. Notă explicativă. 46 p.
Patrulius D., Mantea G., Bordea S., Bordea Josefina, Popa Elena, Ştefănescu M., 1974, Studiul de sinteză al formaţiunilor tithonice şi barremiene din Autohtonul de Bihor, între: Crişul Repede şi Someşul Cald în vederea descoperirii de noi perimetre purtătoare de zăcăminte de bauxită. Raport, 28 p.