1. Statutul numelui: In uz.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Subcarpatică (Digitaţia Măgireşti-Perchiu, Anticlinalul Uture.
3. Vârsta: Miocen inferior (Burdigalian =Eggenburgian-Ottnangian).
4. Sinonimie: “Miocene vert” (Atanasiu, 1943, p. 171); “Couches de Borzeşti” (Olteanu, 1959, tabel după p. 177); “Stratele de Borzeşti” (Dumitrescu et al., 1970a, p. 48); “Borzeşti Beds” (Micu, 1982, p. 124).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Zona Uture-Mihoc; (ii) Bazinul Văii Tazlău; Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău caroul a3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Formaţinea, groasă de 100-850 m “se caracterizează prin gresii verzi, cu rare conglomerate şi argile şistoase verzi” (Olteanu, 1954, p. 304-305). După Săndulescu et al. (1989, p. 7) Stratele de Borzeşti au 200-500 m grosime. Olteanu (1958, p. 385 şi Tabel sinoptic după p. 403) indică “gresii şi argile şistoase verzi”, “formate aproape exclusiv pe socoteala şisturilor verzi hercinice”. Formaţiunea conţine spre bază rare lentile şi strate de conglomerate. După Micu (1982, p. 124) gresiile verzi, mediu granulare şi grosiere, cu galeţi de şisturi verzi, sunt gradate, prezintă ripple marks, frecvente canale de eroziune, urme de picături de ploaie, iar pe partea inferioară a stratelor au hieroglife (load casts, groove casts). Intercalaţiile pelitice cenuşii-verzui sau brun roşcate sunt bine stratificate.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Olteanu (1954, p. 305 şi tabelul după p. 302) ; (ii) Olteanu (1958, p. 385); Micu (1982, p. 124).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Gresia de Condor (Micu, 1982, p. 121, fig. 2). După Olteanu (1958, tabel sinoptic după p. 403) Stratele de Borzeşti se aştern peste Conglomerate de Pleşu Inferioare. Limita superioară se găseşte la contactul cu Gipsul de Perchiu (Micu, 1982, p. 121, fig. 2). După Olteanu (1958, tabel sinoptic după p. 403) kinita superioară este la contactul cu Conglomeratele de Pleşu Superioare (în zona Târgu Neamţ) şi cu Marne de Poiana (zona Uture-Mihoc şi Bălţăteşti). După Olteanu (1954, tabel după p. 302) Stratele de Borzeşti sunt delimitate de Gipsul de Feschi (în bază) şi de Marnele de Poiana (la partea superioară).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: După Micu (1982, p. 124) Stratele de Borzeşti reprezintă un echivalent local al Formaţiunii de Măgireşti, către care se observă tranziţii spre sud şi vest de Anticlinalul Uture. Sunt echivalente stratigrafic şi cu Stratele de Hârja din Pânza Cutelor Marginale precum şi cu Conglomeratele de Pleşu/Pietricica/Bârseşti din Digitaţia de Pietricica din aceeaşi pânză (Micu, 1982, fig. 2).
Literatura citată
Atanasiu I., 1943, Les facies du Flysch Marginal dans la partie moyenne des Carpates Moldaves. AN, 22, 149-170.
Dumitrescu I., Mirăuţă O., Săndulescu M., Ştefănescu M., Bandrabur T., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p.
Micu M., 1982, Exploratory notes to lithotectonic profiles of Miocene molasses from Central Moldavia (Eastern Carpathions Romania). Veroff. Zentralinst. Phys. Erde AdW DDR, 66, 117-136, Potsdam.
Olteanu Fl., 1954, Depresiunea subcarpatică în regiunile Solonţ şi Drăguşeşti (Bacău). D. S. Inst. Geol., 38, 301-312.
Olteanu F., 1958, Depresiunea subcarpatica intre văile Ozanei (Pârâul Neamţului) si Buzăului. AN, 31, 377 – 403.
Olteanu F. 1959b, La dépression subcarpatique dans les régions de Solonţ et de Drăguşeşti. C.R. Som. Com. Geol., 37-39, 175-178.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.