1. Statutul numelui: Nume nou pentru Calcarul cu Pahiodonte Inferior.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor. Membru al Formaţiunii de Blid; (iii) Apusenidele Nordice – Unitatea de Bihor.
3. Vârsta: Valanginian-Hauterivian (?superior)-Barremian superior (Cociuba,
1999, p. 19).
4. Sinonimie: “Calcarul cu Pahiodonte Inferior” (Patrulius, în Patrulius et al., 1974, p. 18); “Membrul de Coposeni” (Cociuba, 1999, p. 18); “Coposeni Member” (Cociuba, 2000, p. 44).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Vâlcică afluentă pe dreapta a Văii Vida, la 3 km NNE de Dobreşti, jud. Bihor, pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986); Harta geologică 1: 200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, caroul c2 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Cociuba (1999, p. 18) dă următoarea definiţie: “succesiune groasă (uneori depăşind 300 m) de calcare cenuşii, stratificate în bancuri metrice dominate de faciersuri fin micritice, mai mult sau mai puţin fenestrale (uneori cu laminaţie fenestrală), dar şi bioclastice-sparitice sau ooidale, în care macrofauna este dominată de resturi de requienidae.”
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Cociuba (1999, p. 18-19).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul de tranziţie cu Membrul de Dobreşti al Formaţiunii de Blid (“deasupra ultimelor bancuri de calcare cenuşii închise, stratificate, cu characee, ostracode şi gasteropode mici”, cf. Cociuba, 1999, p. 18). Limita superioară este la contactul cu gresiile marnoase ale Formaţiunii de Ecleja sau la contactul de eroziune cu breciile masive ale Breciei de Gugu.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) După Cociuba (1999, p. 19) asociaţia de alge dasicladacee şi foraminifere, prezentă în primii 50-60 m de la baza Membrului de Coposeni (Salpingoporella katzeri, S. annulata, Clypeina parasolkani, Haplophragmoides joukovskyi, Montsalevia salevensis) argumeantează vârsta Valanginian-Hauterivian (?superior). Pentru vârsta Barremian inferior a părţii mijlocii a succesiunii pledează asociaţia cu Paracoskinolina ?jourdanesis, Neotrocholina, Salpingoporella melitae, S. muelhbergii, iar pentru vârsta Barremian superior a părţii superioare a succesiunii argumentează Palorbitolina lenticularis, Praereticulinella cuvillieri, Rectodictyoconus sp.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bordea S., Bordea Josefina, Mantea G., Costea C., 1986, Harta geologică scara 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare.
Cociuba I., 1999, Studiul stratigrafic al depozitelor mezozoice din sud-vestul Pădurii Craiului. Rezumatul tezei de doctorat. 44 p.
Cociuba I., 2000, Upper Jurassic-Lower Cretaceous deposits in the south-western part of Pădurea Craiului: Formal lithostratigraphic units. Stud. Univ. Babeş-Bolyai, Geol., 45, 2, 33-61.
Lupu M., Borcoș M., Giușcă R., Bleahu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei.
Patrulius D., Lupu M., Borcoş M., 1968c, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei. Notă explicativă. 46 p.
Patrulius D., Mantea G., Bordea S., Bordea Josefina, Popa Elena, Ştefănescu M., 1974, Studiul de sinteză al formaţiunilor tithonice şi barremiene din Autohtonul de Bihor, între: Crişul Repede şi Someşul Cald în vederea descoperirii de noi perimetre purtătoare de zăcăminte de bauxită. Raport, 28 p.