1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Sohodol; (iii) Carpații Meridionali, Autohtonul Danubian Extern.
3. Vârsta: Berriasian inferior. Rocile din alcătuirea Membrului de Bâlta au fost atribuite anterior Permianului, Eojurasicului sau Mezojurasicului (Manolescu, 1937; Mutihac, 1964b; Pop, 1973; Berza et al., 1989).
4. Sinonimie: “Le Membre de Bâlta“ (Stănoiu et al., 1997a, p. 68); “Formaţiunea de Valea Cheii“ (Pop et Bucur, 2001).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Drumul de pe Valea Cheii, la intrarea în satul Sohodol, jud. Gorj; (ii) Versantul sudic al Munţilor Vâlcan, în bazinul văii Cheia. Harta geologică a României, 1: 200,000, foaia 32-Baia de Aramă, caroul b4 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al.,1968); Harta geologică a României, 1: 50,000, foaia 123d-Tismana (Pop et al., 1975).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i): Gresii litice, grosiere, deseori microconglomeratice și conglomeratice, de culoare cărămizie, verde, cenușie. Constituenți: cuarț monocristalin, cuarț policristalin, feldspați potasici, litoclaste de micașisturi, paragnaise, granitoide. Matricea este argiloasă și hematitică. Către partea superioară a succesiunii sunt prezente intercalații de până la 3 m grosime de argillite policrome și calcare care conțin lentile de 5 cm grosime de hematit.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Stănoiu et al. (ibidem); (ii) Pop et Bucur (2001).
8. Limite: Limita inferioară este totdeauna discordantă, pe fundamentul cristalin-granitic sau peste roci jurasice. Limita superioară este de tranziţie către Formaţiunea de Pocruia.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Argilitele policrome conțin ostracode și charofite. Calcarele sunt micritice, uneori oncolitice, conțin foraminifere (Pseudocyclamina lituus), charofite (Porochara maxima, Mesochara stipita) ostracode, nannoplancton (Nannoconus steinmanii steinmanii, N. dolomiticus, N. globulus, Crucielipsis cuvillieri, etc); (ii) Nannoplanctonul este caracteristic Zonei Micrantholitus obtusus, indicând vârsta Barremian inferior.
10. Mediul depoziţional: Continental, predominant aluvial, cu rare secvenţe paludal-lacustre şi marine (Stănoiu et al., ibidem).
11. Corelări: Stănoiu et al. (idem, p. 70).
Literatura citată
Berza T., Drăgănescu A., Strusievicz O.R., Seghedi A., Lupulescu A., Vâjdea V. et al., 1989, Studiul geologic, geofizic şi prin teledetecţie al Masivului Vâlcan în vederea evaluării potenţialului economic şi orientării activităţii de prospecţiune. Raport Fond Geologic I.G.R.
Manolescu G., 1937, Etude géologique et pétropgraphique dans les Munţii Vulcan. AN, 18, 79-172.
Mutihac V., 1964b, Stratigrafia şi structura geologică a sedimentarului danubian din nordul Olteniei (între valea Motrului şi valea Jiului) D. S. Inst. Geol., 50, 2, 277-308.
Năstăseanu S., Bercia I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă. Notă explicativă, 46 p.
Năstăseanu S., Bercia I., Bercia Elvira, Biţoianu Cornelia, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă.
Pop Gr., 1973, Depozitele mezozoice din Munții Vîlcan. Ed. Academiei R.S.R., 155 p.
Pop Gr., Bucur I., 2001, Upper Jurassic and Lower Cretaceous sedimentary formations from the Vîlcan Mountains (South Carpathians). Stud. Univ. Babeș-Bolyai, 46, 2, 76-94.
Pop Gr., Berza T., Marinescu Fl., Stănoiu I., Hîrtopanu I., 1975, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 123d-Tismana.
Stănoiu I., Neagu T., Dragastan O., Melinte M., Rădan S., Baltres A., 1997a, La stratigraphie des formations d'age Jurassique superieur-Cretace inferieur de l'unité de la Cerna dans la région du Plateau Mehedinţi-Monts Vâlcan et Parâng (Carpathes Méridionales). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 42, 63-80.