Membrul de Alimanu (al Fm. de Cernavodă)

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Cernavodă; (iii) Platforma Moesică, compartimentul sud-dobrogean.

3.  Vârsta:  Berriasian terminal-Valanginian (Cretacic bazal) (Avram et al., 1988; 1993).

4.  Sinonimie: “Formaţiunea de Cernavodă” (sensu Neagu, Dragastan, 1984);  “Membrul de Alimanu” (Avram et al., 1988, 1993, 1996; Dragastan et al., 1998); “Alimanu Member” (Avram et Neagu, 1996, p. 3).

5.   Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Versanţii văii Adamclisi-Alimanu în arealul localităţii Alimanu, unde pe o grosime de cca 30-40 m este deschisă aproape întreaga succesiune a membrului (cu excepţia bazei) (Avram et al., 1988); (ii) Membrul de Alimanu este cel mai larg răspândit la suprafaţa în Dobrogea de Sud dintre membrii Formaţiunii de Cernavodă, de la Cernavodă (piciorul podului CFR şi valea Cişmelei) la  Medgidia (valea Remus Opreanu, portul Medgidia), canalul Poarta Albă-Năvodari la 4,5  km V de Ovidiu, valea Molciovei/Baciului de la Abrud până la N de Pietreni, văile dintre aceasta şi Canaraua Fetii, inclusiv deschiderile din vestul lacului Oltina şi din jurul lacului Bugeac; limita sa inferioară este însă expusă doar în jurul localităţii Medgidia; în foraje, membrul a fost recunoscut de la Rasova şi Hinog (Dragastan et al., 1998) la Ţibrinu, Tortomanu şi Nazarcea (F8, F10, F20, F29, în Avram et al., 1993). Harta geologică 1: 200,000, foile 45-Călărași, caroul c4 (Bandrabur, 1966; Bandrabur et Patrulius, 1967), 46-Constanța, caroul c2 (Chiriac, 1968; Mutihac et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 180b-Alimanu (Pop et al., 1991), 181b-Medgidia (Ghenea et al., 1984b).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) (Avram et al.,1988, în limba engleză) “succesiune calcaroasă groasă de cca 30-40 m, cu stratificaţie de la medie la grosieră (0,2-2 m), formând o succesiune tabulară slab cutată, expusă în ambii versanţi ai văii. Succesiunea cuprinde calcarenite algale (oncolitice şi, subordonat, cu dasicaldacee) şi calcarenite/calcirudite zoogene (scheletice, local microcoprolitice) în alternanţă neregulată, adesea compuse aproape exclusiv fie din foraminifere+cochilii sau fragmente de cochilii, fie din oncolite, produse dasicaldacee şi pelete fecale; succesiunea găzduieşte mai multe strate bogate în bivalve robuste (ostreide, trigoniide, miide, subordonat pahiodonte) şi/sau gasteropode (specimene de Nerinea, Natica, Trochonatica, Leviathania, Ampulina, Purpuroidea, Harpagodes)”.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i): Membrul de Alimanu a fost prezentat pe scurt în legendă la Harta geologică 1: 50,000 foaia 181b-Medgidia: ”Biocalcarenite şi biocalcirudite (algale-zoogene) cu nivele bogat macrofosilifere = Subformaţiunea de Alimanu”; descrierea tip a fost detaliată de Avram et al. (1988, p.10, vezi mai sus); (ii) Neagu et al. (1977) a descris în detaliu atât profilul de la piciorul podului Cernavodă cât şi ambele maluri ale lacului Vederoasa, la Alimanu; Avram et al.(1993, 1996) şi Dragastan et al (1998) au prezentat versiuni prescurtate ale descrierii originale.

8.  Limite: Limita inferioară a fost observată în forajele din nordul Dobrogei de Sud: cu trecere rapidă de la depozitele Membrului de Medgidia (20 Tortomanu şi 29 Tibrinu) sau cele ale Membrului de Poarta Albă (8 şi 10 Nazarcea). Limita superioară este de discontinuitate stratigrafică, vizibilă în profilul tip, dar şi în numeroase altele, de la Cernavodă, V. Ovidiu (în canal), valea Baciului, etc.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Chiriac et al. (1977), Neagu et al. (1977), Neagu (1979, 1985), Dragastan et al. (1998) au listat numeroase fosile recunoscute în Membrul de Alimanu (foraminifere, alge, hidrozoare, ostracode, bivalve şi gasteropode). Microfosilele cele mai caracteristice din aflorimente au fost reliefate de Neagu, iar cele din foraje – de Tomescu şi de Melinte (în Avram et al., 1988, 1993); (ii) singurul amonit: Karakaschiceras  biassalense, recoltat la piciorul podului CFR Cernavodă, arată vârsta Valanginian inferior terminal, ca şi explozia de trocholine; vârsta limitei inferioare, la trecerea de la Membrul de Medgidia, este berrasian terminală, data de foraminiferul Anchispirocyclina maynci (Neagu, în Avram et al., 1988).

10.  Mediul depoziţional: Mediul depozitional: In principal, condiţii restrictive de lagună, alternând de la subtidal la intertidal şi de la marin slab subsalin la salmastru; local se dezvoltă şi condiţii de lagună deschisă (Drăgănescu, în Avram et al., 1988).

11.  Corelări: Membrul de Alimanu se îndinţează cu partea superioară a Formaţiunii de Amara (evidenţiat de forajele din nordul Dobrogei de Sud, Avram et al., 1993), în sectorul cuprins între locaţiile 29 Tibrinu, 30 Tortomanu, 28 Făclia şi 24 Cuza Vodă).

                                                                                                                                                                                                      Dr. Emil Avram, 2012