Membrul Calcaros-Argilos al Fm. de Murguceva

1.  Statutul numelui: Informal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Murguceva; (iii)  Autohtonul Danubian Intern (Pânza de Sirinia) (Codarcea, 1940); (Zona Şviniţa-Svinecea Mare) (Răileanu, 1953, 1960).

3.  Vârsta: Cretacic inferior (Valanginian inferior-Hauterivian mediu).

4.  Sinonimie: pro parte “calcare litografice” (Răileanu, 1960, p. 373).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cursul Pârâului Vodiniciki (= Pârâul Morilor la Şviniţa, jud. Mehedinţi) de la circa 1200 m de la şoseaua Orşova-Moldova Nouă (limita cu Membrul Calcaros al Formaţiunii de Murguceva), spre aval până la 600 m de la şosea (22o6'44'' - 22o6'49'' Est şi 44o29'22'' - 44o30'13'' Nord); (ii) Membrul Calcaros-Argilos ocupă cea mai mare parte din arealul la zi al Formaţiunii de Murguceva, atât în zona comunei Şviniţa (în versantul stâng al Dunării, între văile Iordumovacea şi Murguceva, pe ultima dintre acestea şi pe Pârâul Vodiniciki, şi versantul dreapta al acestuia până la Falia Şviniţa), cât şi către NV, la Zelişte, Ravnişte şi în bazinul inferior al Văii Sirinia (Năstăseanu et al., 1982, pe macheta Hărţii geologice 1: 50,000, foaia 156a-Şviniţa); Harta geologică 1: 200,000, foaia 40-Turnu Severin, caroul a1 (Savu et Ghenea, 1967; Savu et al., 1966).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Descrierea originală (în Avram, 1994, p. 18) este: “La sous-formation superieure contient des calcaires gris, qui present des taches dues a la presence non-uniforme du materiel argileux; les calcaires forment des couches de 5 a 40 cm, souvent separees vers la partie inferieure de la succession par des pelicules d'argile ou, un peu plus haut, par des intercalations epaises de 5-30 cm des marnes schisteuses; entre les calcaires s'intercalent egalement des accidents siliceux gris ou noirs qui forment des lentiles ou meme des couches de 2-5 cm; on doit mentioner que les intercalations de marnes sont plus developpees vers la moitie de la sous-formation qu'a sa partie superieure, ou les calcaires schisteus sont, ils aussi, replaces par des calcaires plus compactes, epais souvent de 50-60 cm.”

Stratotipul deschide o succesiune dispusă conform cu panta, astfel că aceleaşi strate pot fi urmărite pe o distanţă relativ mare. Succesiunea constă din calcare cenuşii, în strate de 5-40 cm, cu conţinut neuniform de material argilos, separate în apropiere de baza succesiunii prin pelicule de argile negre, apoi prin intercalaţii de 5-30 cm de marne şistoase. In calcare sunt prezente concreţiuni lentiliforme sau stratiforme de silice cenuşie sau neagră. Intercalaţiile de marne sunt mai groase la jumătatea succesiunii decât la partea ei superioară unde şi calcarele şistoase sunt înlocuite de calcare mai compacte, groase de 50-60 cm.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Avram (1994, p. 18, fig. 2, secţiunea tip 1, 3, 5). (ii) Năstăseanu et al. (1982, pe macheta Hărţii geologice 1:50,000, foaia 156a-Şviniţa) consemnează primii răspândirea areală a acestui membru.

8.  Limite: Limita inferioară, de continuitate cu Membrul Calcaros al Formaţiunii de Murguceva, este dată de apariţia materialului argilos în compoziţia calcarelor care devin cenuşii şi cu pelicule de argilă pe suprafeţele de separaţie. Limita superioară, la contactul cu Formaţiunea de Şviniţa, este dată de dispariţia accidentelor silicioase.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Calpionelle, amoniţi (Kilianella, Olcostephanus, Teschenites, Busnardoites, Luppovella, Oosterella, Lyticoceras, Crioceratites, Spitidiscus); (ii) Cea mai veche parte a succesiunii Membrului Calcaros-Argilos, de vârstă valanginian inferioară, a fost precizată cu ajutorul tintinnidelor (din partea superioară a Megazonei Calpionellopsis şi din Zona Calpionellites). Amoniţii provin din partea superioară a Superzonei Roubaudiana (genul Kilianella); de la limita Valanginian-Hauterivian; de la limita superioară a Zonei Nodosoplicatum din Hauterivianul inferior (Avram, 1994, fig. 6).

10.  Mediul depoziţional: Pachetele de strate care au suferit alunecare în masă indică instabilitate tectonică sinsedimentară. Creşterea progresivă a participării materialului argilos din calcare indică apropierea treptată a sursei de aport detritic, care se accentuează în Formaiunea de Şviniţa, superjacentă.

11.  Corelări: O succesiune stratigrafică comparabilă, continuatoare a faciesului jurasic superior, dar lipsită de faciesul calcaros, se regăseşte la sud de Dunăre, în Serbia (Rabrenovic, 1997).

                                                                             Dr. E. Avram, 1998