1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Zona Flişului Transcarpatic, Bazinul Borşa.
3. Vârsta: Senonian. După Szász (1974, p. 145) vârsta este Turonian superior, posibil şi Senonian inferior.
4. Sinonimie: “marne senoniene de tipul Marnelor de Puchov” (Patrulius et al., 1955, p. 98); “marnele cu Globotruncane” (Patrulius et al., 1955, p. 99); “marne roşii cu globotruncane” şi “marne cu marnocalcare roşii de tip Puchov” (Szász, 1974, p. 145 şi fig. 1 la p. 146); “Formaţiunea marnelor de Puchov” (Dicea et al., 1980, p. 29); “faciesul marnelor roşii de tip Puchov” (Gherasi et Bombiţă, 1967, p. 16).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Valea Şesuri, Valea Ţibăului, Pasul Rotunda, la sud de Ţibău; în împrejurimile Săcelului (în raporturi tectonice cu depozite oligocene); blocuri mari pe panta versantului nordic al Muncelului; Harta geologică 1: 200,000, foile 3-Baia Mare (Gherasi et Bombiţă, 1967; Gherasi et al., 1967), 4-Vişeu (Bleahu et al., 1968; Patrulius et al., 1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Marne roşii, foarte fine, “de un roşu aprins, şi care poartă în mod obişnuit impresiuni de Taonurus şi de Spirophyton. Pe alocuri, marnele Senonianului conţin fragmente de Inocerami (Pasul Şetrev). Uneori cuprind intercalaţii sporadice şi subţiri (5-10 cm) de gresii fine calcaroase, cenuşiu-deschis, cu patină verzuie pe feţele de separaţie” (Patrulius et al., 1955, p. 99).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) v. Sinonimie.
8. Limite: Limita inferioară este transgresivă în raport cu fundamentul cristalin şi cu calcare jurasice şi berriasiene (?) (la Poiana Botizii) şi cu depozitele cenomaniene subjacente (Gresiile cu Exogyra columba) faţă de care au o răspândire mult mai întinsă. Limita superioară este la contactul cu Gresiile şi Conglomeratele de Prislop. La sud de Săcel, pe versantul vestic al Văii Carelor, Marnele cu Globotruncane vin în contact cu gresii eocene în facies de fliş (Patrulius et al., 1955, p. 100). La obârşia Văii Carelor, în Pasul Şetrev şi spre vest, pe câteva sute de metri, formaţiunea este acoperită de Stratele de Valea Carelor sau de Gresia de Birţu.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Szász (1974, p. 145) prezintă o listă de foraminifere cu Globotruncana ex gr. lapparenti, Praeglobotruncana helvetica, ce ar indica vârsta Turonian superior, posibil şi Senonian inferior.
10. Mediul depoziţional: Marin, pelagic.
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Bombiţă G., Krautner H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 4-Vişeu. Notă explicativă, 54 p.
Dicea O., Duţescu P., Antonescu Fl., Mitrea G., Botez R., Donos I., Lungu V., Moroşanu I., 1980, Contribuţii la cunoaşterea stratigrafiei Zonei Transcarpatice din Maramureş. D. S. Inst. Geol., 65, 4, 21-85.
Gherasi N., Bombiţă G., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 3-Baia Mare. Notă explicativă. 32 p.
Gherasi N., Bombiţă Gh., Vasilescu Al., Krautner H., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 3-Baia Mare.
Patrulius D., Dimitrescu R., Bleahu M., 1955, Cercetări geologice în Valea Vişeului şi în împrejurimile Săcelului (Maramureş). D. S. Inst. Geol., 39, 96-113.
Patrulius D., Bombiţă G., Krautner H., Krautner Florentina, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 4-Vişeu.
Szász L., 1974, Poziţia stratigrafică a “Gresiilor şi conglomeratelor de Prislop” în estul Bazinului Borşa şi unele consideraţii asupra Neocretacicului din Maramureş şi Munţii Bîrgăului. D. S. Inst. Geol., 60, 5, 143-163.