- Statutul numelui:
- Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) v. mai jos, Secţiunea tip; (iii) Unitatea de Braşov - Leaota a Pânzei Getice, Anticlinoriul Leaota (Harta geologică 1:50.000, foaia 110d-Moeciu (Patrulius et al., 1971).
- Vârsta: Oxfordian - Kimmeridgian - Hauterivian.
4. Sinonimie: “seria de Pre-Leaota”(Patrulius et al., 1968, p. 31); “Seria de pre- Leaota” (Patrulius, 1969, p. 67); “Grupul de “pre-Leaota” (Patrulius, în Patrulius et al., 1980, p. 15).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Aflorează pe o mică arie din nordul Munţilor Bucegi, la poalele Muntelui Gaura (Poliţia); (ii) Harta geologică 1:50.000, foaia 110d-Moeciu; harta geologică în Patrulius (1969).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Patrulius (1968, p. 35; 1969, p. 67) Grupul “pre-Leaota” începe cu calcare de vârstă Bajocian superior-Bathonian, gălbui, cu tentă de alteraţie brună, groase de 25-30 m. Aceste roci sunt calcarenite şi calcare peloidale (=pseudoolitice) -oolitice, nisipoase, asociate cu gresii calcaroase; pe ultimii 5 m au structuri subnoduloase şi culoare violacee. Intervalul Callovian mediu-superior gros de 10-15 m, constă din calcare fin granulare, parţial marnoase, de culoare cenuşiu-deschis, care formează plăci. Aceste calcare conţin accidente silicioase cenuşii-închis şi negre şi au ca tentă de alteraţie oliv. Intervalul stratigrafic următor (Oxfordian), de 0,5 m grosime, este constituit din calcare marnoase roşii. Intervalul stratigrafic al Kimmeridgianului îi corespund Calcarele Brecioase sau Noduloase, Verzui sau Roşcate, fosilifere (la Poliţie, Bucegi) (Patrulius et al., 1968, p. 37). Rocile tithonice, groase de până la 100 m, sunt constituite din calcare pelitomorfe spre partea superioară a cărora se găsesc calpionelle (Patrulius et al., 1968, p. 37).
După Patrulius (în Patrulius et al., 1980, p. 15-16) Grupul de “pre- Leaota” conţine următoarea succesiune:
“(1) un banc submetric de calcar roşu cu crinoizi (Oxfordian) sau (2) calcare noduloase cu o asociaţie condensată de amoniţi cuprinzând specii cunoscute din Oxfordianul superior, Kimmeridgian şi Tithonicul inferior; (3) calcare cenuşii sau gălbui prin alteraţie, microsparitice, fin bioclastice şi pelletale cu Saccocoma la partea inferioară (Tithonic mediu, eventual şi superior); (4) calcare cenuşii micritice, în parte şi pelletale, cu Calpionella alpina şi C. elliptica (Berriasian inferior şi mediu); (5) banc gros de dolomit masiv cenuşiu deschis şi rozaliu; (6) calcare micritice şi marne cenuşii deschis cu Tintinnopsella carpatica (baza Berriasianului superior); (7şi 8) banc de calcar galben-portocaliu cu Tintinnopsella carpatica şi Calpionellopsis oblonga (Berriasian superior); (9) marne tari în plăci cu Bochianites neocomiensis şi Olcostephanus sp. (Valanginian); (10) marne şi calcare argiloase cu accidente silicioase şi a căror faună cu Duvalia dilatata şi Lamelloptychus angulocostatus indică o vârstă hauteriviană (până la Hauterivianul superior inclusiv). Intreaga succesiune, din care cea mai mare parte revine Neocomianului, nu atinge 100 m grosime.”
Succesiunea neocomiană a Grupului de pre-Leaota din Munţii Bucegi (Poliţie) constă din trei intervale informale: calcare pelitomorfe cu calpionelle şi calcare cu calpionelle (Berriasian); marne şi calcare argiloase cu amoniţi hauterivieni (Patrulius et al. 1968, p. 38). După Patrulius et Avram (în Patrulius et al., 1977, p. 5) pe versantul vestic al Bucegilor (la Poliţie) două pachete de calcare cu calpionelle apar separate dolomite decimetrice. Pachetul inferior conţine două asociaţii micro: una cu Calpionella alpina (dominant) care indică vârsta Berriasian inferior şi alta, cu Calpionella elliptica ce indică Berriasianul mediu. Calcarele de peste dolomite conţin Tintinnopsella carpatica (dominant) şi Calpionellopsis simplex şi C. oblonga, ce indică Berriasianul superior. Această succesiune este urmată de un calcirudit acoperit de marne valanginiene.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii):
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă, este la contactul cu cristalinul Leaotei sau discordant cu calcarele cu accidente silicioase ale Formaţiunii de Lespezi. Limita superioară este la contactul cu conglomeratele albiene de pe versantul vestic al Munţilor Bucegi.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Arie de sedimentare de forma “unui canal îngust deschis în brâul gros de calcare masive care urmăreşte marginea externă a platformei getice.” (Patrulius et al., 1980, p. 16).
11. Corelări: Grupul de “pre-Leaota” “se distinge de Seria de Braşov în special prin faciesul Jurasicului superior şi dezvoltarea mai completă a Neocomianului” (Patrulius et al., 1968, p. 31).