1. Statutul numelui: Propus.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Constituie membrul inferior al Formaţiunii de Poiana Mare (Berza et al., 1988a, p. 15); (iii) Domeniul Danubian Extern, Unitatea de Lainici din estul Munţilor Retezat.
3. Vârsta: Berriasian inferior.
4. Sinonimie: “gresia de Valea Boului” (Stănoiu, 1976, p. 234; Berza et al., 1988a, p. 16; Berza et al., 1988b, p. 38); “Formation de Valea Boului” (Stănoiu et al., 1997a, fig. 4 la p. 74); “Métapsammites de Valea Boului” (Stănoiu et al., op. cit., p. 69); “Membrul de Valea Olteţului” (Stănoiu et al., op. cit., p. 78).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Boului, aproape de confluenţa cu Valea Gîrbovu, la SV de Câmpu lui Neag, jud. Hunedoara (v. harta în Stănoiu, op. cit.); (ii) Vârful Păroasa, la nord de Câmpu lui Neag (v. harta geologică la Berza et al., 1988a); Harta geologică 1:200,000, foaia 25-Deva, caroul d4 (Gherasi et al., 1967) şi foaia 26-Orăştie, caroul d1 (Savu et al., 1968); Harta geologică 1:50,000, foile 105d-Retezat (Berza et al., 1989)și 106c-Lupeni (Berza et al., 1986).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Stănoiu (op. cit., p. 234) descrie “gresia de Valea Boului, care are o grosime de cca 4-5 m. Spre baza orizontului gresiei de Valea Boului se individualizează, pe cca 2-4 m grosime, un nivel de conglomerate cu elemente de cuarţ şi amfibolite. Matricea metapsefitelor este reprezentată prin metapsefit (!) de tipul gresiei de Valea Boului la care procentul de cuarţ şi calcit se reduce simţitor în detrimentul elementelor verzi constituite din clorit şi amfiboli cloritizaţi. Se observă clar cum de la gresia de Valea Boului se trece progresiv la matricea grezoasă a conglomeratelor. Elementelor rulate de cuarţ cenuşiu, cu diametre de până la 1 dm, li se asociază elemente rulate de amfibolite”; (ii) Berza et al. (op. cit., 1988a, p. 16-17) menţionează “în partea estică a Munţilor Retezat, local se constată, la baza calcarelor de Oslea, apariţia unui pachet metric de gresii feldspatice – gresia de Valea Boului. Semnalată în vârful Baiu, mamelonul Coasta Laturii şi vârful Păroasa, această gresie a fost atribuită Doggerului de Stănoiu şi Lejal-Nicol (1983-manuscris), prin comparaţie cu depozite similare din zona Cernei”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Stănoiu (op. cit., p. 234).
8. Limite: Limita inferioară, discordantă, este la contactul cu amfibolitele fundamentului cristalin. Limita superioară este la contactul cu Calcarul de Oslea.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Berza T., Seghedi Antoneta, Pop G., Szasz L., Hârtopanu I., Săbău G., Moisescu V., Popescu G., 1986, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 106c-Lupeni.
Berza T., Seghedi Antoneta, Stănoiu I., 1988a, Unităţile danubiene din partea estică a Munţilor Retezat (Carpaţii Meridionali). D.S. Inst. Geol., 72-73, 5, 5-22.
Berza T., Seghedi Antoneta, Drăgănescu A., 1988b, Unitîţile denubiene din versantul nordic al Munţilor Vîlcan (Carpaţii Meridionali). D.S. Inst. Geol., 72-73, 5, 23-41.
Berza T., Dimitrescu R., Dimitrescu Mihaela, Tatu M., Strusievicz O., Pop G., Szász L., Popescu G., Bandrabur T., 1989, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 105d-Retezat.
Gherasi N., Mureşan M., Mureşan Georgeta, Kräutner H., Kräutner Florentina, Lupu M., Marinescu Fl., H. Savu, Arghir Drăgulescu Adela, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 25-Deva.
Savu H., Pavelescu Maria, Stancu Josefina, Lupu Denisa, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 26-Orăştie.
Stănoiu I., 1976, Contribuţii la stratigrafia formaţiunilor paleozoice din versantul nordic al Munţilor Vîlcan (Carpaţii Meridionali), cu implicaţii asupra părţii externe a Autohtonului Danubian. D. S. Inst. Geol., 62, 5, 219-256.
Stănoiu I., Neagu T., Dragastan O., Melinte M., Rădan S., Baltres A., 1997a, La stratigraphie des formations d'age Jurassique superieur-Cretace inferieur de l'unité de la Cerna dans la région du Plateau Mehedinţi-Monts Vâlcan et Parâng (Carpathes Méridionales). Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 42, 63-80.