1. Statutul numelui: Formal, în uz.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza de Audia (Moldavide).
3. Vârsta: Campanian-Paleocen.
4. Sinonimie: "Gresia de Siriu" (Băncilă, 1958, p. 224, 230); "Senonian-Eocen inferior (gresia de Siriu)" (Băncilă et Marinescu, 1966, p. 304); "gresia de Siriu" (Dumitrescu et al., 1970b, p. 31).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Formaţiunea este larg răspândită de la Covasna până la Valea Siriului (Harta geologică 1:200,000, foaia 29-Covasna carourile b1, d1 (Dumitrescu et al., 1968; 1970b).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Băncilă (1958, p. 224) dă următoarea descriere: "gresie calcaroasă, tare, cenuşie sau cenuşie-negricioasă în spărtură proaspătă, micacee, mai mult sau mai puţin poligenă, deseori grosieră, până la conglomeratică, uneori fină şi cu aspect curbicortical. Formează strate de la decimetri la metri, cu aspect masiv. Spre partea superioară ia un aspect mai şistos, având intercalaţii de marno-argile cenuşii-verzui, pe alocuri cu dungi roşietice. Spre partea bazală devine mai micacee" Pe alocuri gresia devine nisipoasă, cu trovanţi. In zona Covasna stiva are până la 400 m grosime, iar la alcătuirea ei "iau parte mai ales gresii micacee cenuşii-verzi-oliv, cu aspect masiv, între care se intercalează marne şi argile cenuşii, uneori roşii şi verzi şi marno-calcare cenuşii sau albicioase cu calcit" (Băncilă et Marinescu, 1966, p. 304).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu Voiteşti (1911, din Băncilă, 1958, p. 224); (ii) Băncilă (1958, p. 224-226; 230); Băncilă et Marinescu (1966, p. 304-305).
8. Limite: Limita inferioară se află la contactul cu relieful de eroziune de la partea superioară a formaţiunii cunoscute sub numele Argile vărgate şi tufite. Pe alocuri Gresia de Siriu acoperă ultimul termen al Seriei Şisturilor Negre, indicând o discontinuitate (Dumitrescu et al., 1970b, p. 32). Limita superioară este marcată de un relief de eroziune.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Inocerami, amoniţi, microfaună (nummuliţi, assiline, globotruncane) (Dumitrescu et al., 1970b, p. 32).
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări: Gresia de Siriu este echivalentă Gresiei de Prisaca (Maastrichtian-Lutetian) şi Gresiei de Feredeu, campaniană.
Literatura citată
Băncilă I., 1958, Geologia Carpaţilor Orientali. Ed. Ştiinţifică, 368p.
Băncilă I., Marinescu I., 1966, Conribuţii noi la cunoaşterea geologiei regiunii Covasna. AN, 35, 299-333.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., Săndulescu Jana, 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna.
Dumitrescu I., Săndulescu M., Bandrabur T., 1970b, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 29-Covasna. Notă explicativă, 80 p.
Popescu Voiteşti I., 1911, Contributions a l'etude stratigraphique du Nummulitique de la Depression Getique (Roumanie Occidentale). AN, 3, 275-372.