Gresia de Prisaca

1.  Statutul numelui: In uz

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii)  Pânza de Audia (Digitaţia externă a pânzei cunoscută sub numele de Digitaţia de Prisaca) (Moldavide).

3.  Vârsta: Maastrichtian-Lutetian.

4.  Sinonimie: “Gresia de Tomnatec“ (Athanasiu, 1908, din Alexandrescu et al., 1968, p. 40); “Gresia de Prisaca“ (Băncilă, 1958, p. 219); “Orizontul Gresiei de Tomnatec (=gresia de Prisaca)“ (Joja et al., 1968a, p. 37); “Gresia de Prisaca-Tomnatec“ (Ionesi, 1971, în Săndulescu et al., 1990, p.45).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Moldovei la Prisaca Dornei; (ii) Harta geologică 1:200,000, foile 5-Rădăuţi, caroul c2, c3 (Joja et al., 1968), 12-Topliţa (Alexandrescu et al., 1968; 1968a); Harta geologică 1:50,000, foile 21b-Pojorâta (Krautner et al., 1975) şi 22a-Câmpulung Moldovenesc (Săndulescu et al., 1987).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Băncilă (1958, p. 220) dă următoarea descriere Gresiei de Prisaca: “gresie calcaroasă micacee, cu bob mijlociu sau mare, cenuşie în spărtură proaspătă, cu coajă de alterare gălbuie-brună şi pete ruginii. Formează strate de 0,3 până la 1 m, separate prin intercalaţii de gresie şistoasă cu ciment (sic!) argilos, moale, cu mult muscovit. Mai rar apar intercalaţii centimetrice de marno-argile cenuşii, fin micacee. Notez că nu am găsit niciodată intercalaţii de argile şistoase roşii sau verzi şi nici gresii glauconitice în strate decimetrice, care sunt obişnuite în gresia de Tarcău. Ca aspect general gresia de Prisaca se apropie mai mult de gresia cretacică de Cotumba.“. La Prisaca Dornei este prezent şi un conglomerat de până la 15 m grosime, constituit din fragmente mari de până la 30 cm, majoritatea de şisturi negre slab rulate. Grosimea Gresiei de Prisaca la Obcina Feredeului este de 400 m. Ea constituie aici relieful înalt. Pe Harta geologică 1:200,000, foaia 5-Rădăuţi, Joja et al. (1968a, p. 37) arată că Gresia de Prisaca constituie o stivă de 400-800 m grosime, din strate de 0,3-2 m, de gresii cuarţo-feldspatice, mediu granulare şi grosiere, uneori microconglomeratice şi conglomeratice, cenuşii (gălbui-brune când sunt alterate). Intre strate se intercalează şisturi argiloase cenuşii rar roşii ori verzui.  Săndulescu et al. (1990, p. 45) restrânge utilizarea denumirii pentru secvenţa detritică masivă din digitaţia externă a Pânzei de Audia (sectorul dintre bazinul văii Suha Mică şi graniţa de nord a ţării (v. Harta geologică 1:50.000, foile 21b-Pojorâta şi 22a-Câmpulung Moldovenesc), în timp ce gresiile comparabile din părţile interne ale Pânzei de Audia, din bazinul văii rîului Moldova,  s-ar corela mai degrabă cu Gresia de Siriu din bazinul Buzăului şi ar avea vârstă senonian-paleocenă.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe  (ii): (i) Băncilă (1958, p. 219); (ii) Săndulescu et al. (1990, p. 45-54).

8.  Limite: Limita inferioară, concordantă, la contactul cu  Argile vărgate şi tufite. Intre cele două formaţiuni există o lacună stratigrafică corespunzătoare intervalului Turonian-Senonian inferior (Alexandrescu et al, 1968, p. 41). Limita superioară, erozivă.    

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): fragmente de inocerami, echinoderme, foraminifere mari (?nummuliţi cf. Băncilă, 1958, p. 220), foraminifere aglutinante, asociaţii palinologice (Săndulescu et al., 1990, p. 47-49, 52).

10.  Mediul depoziţional: Marin, fluxoturbiditic, de canion submarin (Săndulescu et al.,  1990, p. 51).

11.  Corelări: Spre nord se corelează cu Gresia de Skupova din Carpaţii Ucrainei (Săndulescu et al., 1990, p. 51, 53). Spre sud se corelează cu Gresia de Siriu de vârstă Campanian-Paleocen.