1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică.
3. Vârsta: Meoţian inferior (Oltenian).
4. Sinonimie: “faciesul cu Dosinii, cu Dosinia exoleta..”, “faciesul cu Dosinii şi Ceriţi” (Teisseyre, 1909, p. 332, 338); “Dosinien-Schichten” (David, 1922, citat de Marinescu, 1978, p. 54); “Dosinienschichten” (Krejci-Graf, 1931, citat de Atanasiu, 1956, în Macovei et al., 1956, p. 33); “Dosinia (Couches à...)” (Atanasiuu, în Macovei et al., 1956, p. 33); “Strate cu Dosinii” (Oncescu, 1957, p. 192, tab. 3); “Orizontul cu Dosinia” (Marinescu, 1978, fig. 17, la p. 63).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Nu dispunem de informaţii mai precise dacât referinţa lui Teissyre (1909, p. 332) care se referă la o regiune a Munteniei Orientale (Râmnicu Sărat, Buzău, Prahova); (ii) Stratele cu Dosinia au largă răspândire de la Valea Buzăului până la Valea Coşuştea.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (ii) (i) Nu dispunem de informaţii. (ii) In regiunea cutelor diapire dintre Valea Buzăului şi Valea Dâmboviţei Stratele cu Dosinia sunt constituite din marne, gresii, gresii calcaroase oolitice cu faună salmastră (Oncescu, 1957, p. 191). Intre Valea Prahovei şi Valea Teleajenului Stratele cu Dosinia sunt constituite din roci nisipoase-calcaroase, cu oolite (Hanganu, 1966). Intre Valea Bistriţa şi Valea Otăsău (jud. Vâlcea) succesiunea constă din nisipuri şi gresii cu Ervilia, Abra, Congeria şi Hydrobia, urmate de argile cenuşii cu Mytilaster şi Dosinia, apoi alternanţe de gresii şi nisipuri fine sau medii cu Dosinia şi Pirenella (Marinescu et al., 1993, p. 2). Marinescu (1978, p. 61-62) descrie din sectorul Racova-Crăgueşti, pe valea Fântânele din bazinul Văii Coşuştea, jud. Mehedinţi,un interval de 2-5 m grosime constituit din pietrişuri mărunte şi nisipuri (local argile) cu foarte abundente Dosinia maeotica, alături de care sunt prezente Pirenella cf. P. caspia, Modiolus incrassatus minor, Congeria neumayri.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Teisseyre (1909, p. 332). Această referinţă este întărită de Atanasiu (în Macovei et al., 1956, p. 33).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Süsswasserbank; limita superioară este la contactul cu depozitele cu moluştede apă dulce ale Meoţianului superior (Marinescu et al., 1993, p. 2).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Salmastru, cu faune eurihaline.
11. Corelări:
Literatura citată
Macovei, G., Atanasiu, I., Codarcea, A., Dumitresco, I., Filipesco, M., Grigoraş, N., Jekelius, E., Kräutner, Th., Macarovici, N., Mateesco, St., Mrazec, L., Murgeanu, G., Paucă, M., Popesco, Gr., Popesco-Voiteşti, I., Preda, D.M., Protesco, O., Simionesco, I., Stefănesco, D., Streckeisen, A., Văscăuţanu, Th., 1956, Roumanie. In: P. Pruvost (ed.) Lexique Stratigraphique International. Europe. Fasc. 13a, 119 p.
Marinescu F., 1978, Stratigrafia Neogenului superior din sectorul vestic al Bazinului Dacic. Ed. Acad., 155 p.
Marinescu F., Popescu Agapia Coralia, 1993, Sur les formations néogènes de la zone de Margina-Lăpugiu. Rom. Jour. Stratigraphy, 75, 105-109.
Oncescu N., 1957, Geologia Republicii Populare Române. Ed. Tehnică, 438 p.