Strate de Şopot

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Bozovici, Sinclinalul Şopot-Rudăria.

3.  Vârsta: Badenian superior.

4.  Sinonimie: “Orizontul argilelor şi marnelor argiloase rubanate. Strate de Şopot” (Iliescu et al., 1967, p. 355).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Şopotului, afluent al Văii Nera, jud. Caraş Severin; (ii) Extinderea spre vest este până la Valea Dalboşeţ şi Valea Reşiţa. Către est succesiunea este mai completă între Gîlbovăţ şi Bănia. Spre sud se dezvoltă în Valea Găbruţului şi Valea Mare, până la vest de Gîrbovăţ (pe flancul sudic al Sinclinalului Şopot-Gîrboveţ-Rudăria). O arie mai restrânsă de apariţie este  în Valea Găbruţului (în Sinclinalul Găbruţ-Dumbrava).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Iliescu et al. (1967, p. 355-356) formaţiunea începe cu “şisturi argiloase-marnoase, cenuşii-gălbui, foioase, cu aspecte disodilice şi cu numeroase urme de plante. Pe feţele de stratificaţie, atunci când sunt alterate, prezintă culori albicioase. Intre stratele de argile albicioase se întâlnesc argile gălbui-cafenii sau şocolatii, precum şi nisipuri fine, micafere, ce conţin uneori pungi de argile, remaniate fie din orizontul cu cărbuni, fie chiar din argilele roşcate-verzui din partea inferioară a orizontului bazal....Un caracter deosebit de important al acestui orizont, care uşurează separarea de celelalte formaţiuni, este faptul că aproape întreg orizontul de argile cenuşii-albicioase este “pătat”, alteraţiile albicioase sunt distribuite discontinuu pe suprafeţele de strat. Faptul că se întâlnesc alternanţe fine de argile cenuşii albicioase şi argile cenuşii cafenii, imprimă rocii un aspect rubanat, caracter care se menţine până la partea superioară a stratelor de Şopot.“ Formaţiunea continuă cu marne cenuşii şi nisipuri fine, gălbui, în care este prezentă o intercalaţie de 1-2 m de cinerite albicioase. Urmează gresii cenuşii-albicioase, fin micafere, în plăci de până la 0.3 m grosime. Proporţia acestor gresii creşte în defavoarea marnelor rubanate pe măsură ce se urcă în stiva sedimentară. Spre partea superioară a succesiunii alternează constant gresii cenuşii cu marne rubanate. Tot aici este prezentă o intercalaţie de 12-15 m grosime de marne tufacee. Partea terminală a formaţiunii constă din nisipuri fine, albicioase, cu intercalaţii de pietrişuri grosiere. Stratele de Şopot au grosimi de 40-60 m în Sinclinalul Găbruţ-Dumbrava şi 100-150 m în aria de maximă dezvoltare.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Iliescu et al. (1967, p. 357-358).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele de Dalboşeţ. Limita superioară este la contactul cu Orizontul superior de pietrişuri şi nisipuri, de vârstă badeniană (Iliescu et al., 1967, p. 355, 357).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: După Iliescu et al. (1967, p. 359) Stratele de Şopot sunt echivalente Calcarelor de Leytha şi al Nisipurilor de Bela Reca din Bazinul Caransebeş-Mehadia.