Gresia de Bididia

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Formaţiunii de Nalbant; (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: Tuvalian-?Norian inferior.

4.  Sinonimie: “Grauer Quarz- und Kalkstein” (Kittl, 1908, p. 453), “Secvenţele binare şi mixte de la Dealul Carierei-Tulcea” (Baltres, în Baltres et al., 1998, p. 46-48); “Grès de Bididia” (Baltres în Antonescu et Baltres, 1998, p. 160); “Bididia Formation” (Grădinaru, 2000, p. 16); “Gresia de Bididia” (Baltres, 2003, p. 73).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cariera Bididia Nord din Dealul Carierei, la Tulcea, Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5643.450; Y= 5004.750; (ii) Gresia de Bididia constituie mici sinclinale, deschise şi în cariera Bididia Sud (prelungirea spre sud a carierei Bididia Nord) precum şi în nord-estul Dealului Carierei.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secvenţe ritmice compuse din gresii, calcare şi argile, toate de culoare neagră. In fiecare secvenţă ritmică grosimea însumată a celor trei termeni litologici poate atinge maximum 2,2 m. O asemenea secvenţă este compusă dintr-un interval inferior grezos, de până la 1,1 m, urmat de un calcar de 5-30, rar 50 cm grosime şi se încheie cu o argilă neagră care atinge rar 50 cm grosime. Uneori, dintr-o secvenţă poate lipsi termenul calcaros. Gresiile negre sunt gradate; la baza stratelor ele sunt foarte grosiere şi concentrează feldspaţi caolinizaţi. In restul stratului devin medii şi fin granulare şi prezintă laminaţii paralele ori uşor ondulate. La partea superioară a stratelor sunt uneori prezenţi galeţi plaţi de argilă neagră de 2-20 cm lungime. Baza stratelor este plană ori prezintă structuri de tasare proeminente şi bioglife mari. Nu au fost observate structuri de curent. Calcarele negre reprezintă constituentul dominant în secvenţele cu grosimi sub 30 cm. Uneori tranziţia ascendentă gresie-calcar este gradată, prin intermediul unei gresii calcarenacee, dar cel mai adesea tranziţia este abruptă. Calcarele prezintă gradare şi laminaţii paralele şi încrucişate. Partea inferioară, grosieră a stratelor de calcar este compusă din bioclaste de echinoderme, filamente de bivalve juvenile, litoclaste micritice, pelete rotunde. Cimentul este sparitic. Partea superioară a stratelor conţine doar filamente mărunte şi feldspaţi plagioclazi de neoformaţiune, în matrice micritică. Gresia de Bididia are circa 40 m grosime. Puţin deasupra bazei ei se intercalează 1-9 m de roci resedimentate, alcătuite dintr-o matrice marnoasă cu blocuri de gresii calcarenacee şi de calcare, de 20-100 cm lungime. Rocile resedimentate sunt în facies de Cataloi şi sunt rezultatul unei alunecări submarine.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Baltres (în Antonescu et Baltres, op. cit., p. 160); (ii) Baltres (op. cit., 2003, p. 73-74).

8.  Limite: Baza  Gresiei  de Bididia vine în contact abrupt, concordant, cu Formaţiunea de Cataloi din cariera Bididia Nord. Partea superioară a stivei a fost erodată.        

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Argilele negre conţin uneori impresiuni de Daonella şi Posidonia wengensis (O. Mirăuţă, note de teren); (ii) Asociaţia de conodonte indică partea superioară a Zonei Polygnathiformis (Gondolella polygnathiformis Budurov et Stefanov, G. noah Hayashi, Metapolygnathus cf. communisti Hayashi) (Mirăuţă, în Baltres et al., op. cit., 1998, p. 48).

10.  Mediul depoziţional: Şelf deasupra bazei valurilor de furtună la partea superioară a pantei continentale.

11.  Corelări: