Strate de Hida

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Popescu et al. (1995, p. 7) justifică înlocuirea denumirii Stratelor de Hida cu două noi denumiri de unităţi litostratigrafice (Formaţiunea de Someş şi Formaţiunea de Ciceu-Giurgeşti) prin aceea că pachetul de roci atrubuit Stratelor de Hida conţine o megasecvenţă fluvio-deltaică cu rare fosile (pentru care propune denumirea Formaţiunea de Someş) şi o secvenţă marină, transgresivă care corespunde unui nou ciclu de sedimentare (numită Formaţiunea de Ciceu-Giurgeşti). Formaţiunea de Someş are vârstă burdigaliană (= Eggenburgian-Ottnangian) iar Formaţiunea de Ciceu-Giurgeşti este badenian inferioară (Langhian) (Gheorghian, 1971, p. 104). Pentru Stratele de Someş (Formaţiunea de Someş) şi Formaţiunea de Ciceu-Giurgeşti  vezi Popescu (în Motaş et al., 1972, p. 24); (iii) Depresiunea Transilvaniei.

3.  Vârsta: Burdigalian-Badenian inferior (Eggenburgian-Langhian) (Popescu et al., 1995, fig. 5 la p. 7).

4.  Sinonimie: “Schichten von Hidalmás” (Hofmann, 1879, citat de Motaş et al., 1972, p. 21); “Stratele de Hida” (Răileanu, 1955, p. 132; Ilie, 1955, p. 295; Bombiţă, 1971, p. 64; Moisescu, 1975b, p. 184); “Strate de Hida” (Atanasiu, 1956, p. 37; Vancea, 1960, p. 17); “stratele de Hida” (Gherasi et Bombiţă, 1967, p. 15); “Les couches de Hida” (Gheorghian, 1971, p. 104; Rusu, în Motaş et al., 1972, p. 21); “Membre de Hida” (Popescu, 1975, p. 18).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Gras, valea Almaşului, la Hida, jud Cluj; (ii) Formaţiunea constituie “Dealurile Someşelor” (nordul şi nord-estul teritoriului hărţii 1: 200,000, foaia 10-Cluj); Stupini, Voivodeni, Sărata, Panticeu (Gheorghian, 1971, fig. 1 la p. 104); Zona Tîrgu Lăpuş - Poiana Blenchii (v. harta în Popescu, 1972, fig. 3 la p. 114); Harta geologică 1: 200,000, foile 3-Baia Mare, (Gherasi et Bombiţă, 1967a; Gherasi et al., 1967), 4-Vişeu, (Bleahu et al., 1968; Patrulius et al., 1968), 10-Cluj, (Dumitrescu, 1968; Saulea et al., 1967); Harta geologică 1: 100,000, foaia Tîrgu Lăpuş.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Gheorghian (1971, p. 104) descrie de la localitatea tip a Stratelor de Hida şase intervale litologice (în ordinea succesiunii stratigrafice), grupate în trei megaritmuri. Fiecare dintre acestea conţine un orizont grezo-conglomeratic urmat de un orizont argilo-nisipos. Orizonturile grezo-conglomeratice sunt constituite din alternanţe de pietrişuri şi conglomerate polimictice, nisipuri, gresii cuarţoase micacee. Subordonat, apar intercalaţii de nisipuri mai fine până la nisipuri argiloase, argile şi marne cenuşiu-albăstrui. Orizonturile argilo-nisipoase sunt constituite din argile nisipoase şi marne nisipoase, micacee, de culoare cenuşiu-gălbui. Alternanţele dese de argile şi nisip capătă aspect de Schlier. Descrierea primului orizont grezo-conglomeratic de la Hida (Dealul Gras) a fost făcută de Şuraru (în Motaş et al., 1972, p. 31-32 şi fig. 8 la p. 32). In zona Chinteni, la nord de Cluj, este prezentă o intercalaţie de tuf dacitic în partea superioară a formaţiunii (Dumitrescu, 1968, p. 24); (ii) Vancea (1960, p. 17) prezintă variaţiile de facies ale Stratelor de Hida din nord-vestul Depresiunii Transilvaniei. Gherasi et Bombiţă (1967a, p. 15) estimează o grosime de circa 1500 m pe teritoriul hărţii geologice 1: 200,000, foaia 3-Baia Mare. Dumitrescu (1968, p. 24) estimează o grosime de peste 1000 m pe meridianul localităţii Dej, iar pe paralela Coruş grosimea variază între 20 m (în vest) şi 300 m (spre NE). In zona Prundul Bîrgăului are circa 900 m grosime (Atanasiu, 1956, p. 38). In Munţii Lăpuşului (Sinclinalul Vima şi spre vest, creasta Vima-Alunişul) Stratele de Hida încep cu 1-25 m conglomerate polimictice urmate de o alternanţă pararitmică de gresii calcaroase-marnoase, slab cimentate, cu marne de culoare deschisă, fin nisipoase (Bombiţă, 1971, p. 64). In gresii sunt citate zone indurate (concreţiuni grezo-limonitice) care dau trovanţi şi cornişe grezo-limonitice, galeţi moi de marne cafenii, stratificaţie încrucişată şi convolută, alunecări intraformaţionale (slumpuri), precum şi minore intercalaţii lentiliforme de cărbuni.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Koch (1900, citat de Popescu et al., 1995, p. 7); (ii) Gheorghian (1971, p. 104); Popescu et al. (1995, p. 7-8); v. Sinonimie.

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele de Chechiş, cu stratele de Gostila şi cu Stratele de Rohia (Popescu, 1972, p. 108 şi fig. 3 la p. 114). In Munţii Lăpuşului limita inferioară este la contactul cu Stratele de Valea Lăpuşului (Bombiţă, 1971, pe harta geologică însoţitoare). Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Dej

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Gheorghian (1971, p. 104-108) menţionează foraminifere, moluşte, hexacorali, peşti, ostracode, crustacei cirripezi. Şuraru (1958, p. 215-219) prezintă o listă cu 171 specii de bivalve, gasteropode, scafopode, cefalopode, hexacoralieri, echinide, crustacee şi peşti identificate de diferiţi autori în Stratele de Hida. Dumitrescu (1968, p. 24) citează de pe Valea Largă o faună cu moluşte (Potamides plicatus, Turritella turris, Genota ramosa, Pecten beudanti, P. pseudobeudanti, P. holgeri) din lista dată de Şuraru în lucrarea citată mai sus. Tot Şuraru (în Motaş et al., 1972, p. 31-32) completează această listă.

10.  Mediul depoziţional: Litoral-deltaic cu ape oligohaline - pliohaline şi mediu sublitoral - neritic cu ape pliohaline - euhaline. Bombiţă (1971, p. 65) afirma că “Stratele de Hida reprezintă un sediment regresiv de tip paralic, de întrepătrundere a mediilor marin şi continental. In cuprinsul lor sunt întrunite episoade aluviale, lagunare, marin-litorale şi subneritice... condiţii de deltă sau de estuar, cu influxuri de apă marină diluată...”.

11.  Corelări: