1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Domeniul Danubian Extern, Unitatea de Cerna.
3. Vârsta: Cretacic superior.
4. Sinonimie: “Gresie de Gura Văii” (Macovei, 1927, p. 26); “complexul Gresiei de Gura Văii” (Streckeisen, 1931, p. 112); “grès de Gura Văii” (Codarcea, 1940, p. 24); “Gura Văii (Sandstein und Konglomerate von…)” (Streckeisen în Macovei et al., 1956, p.38); “gresia de Gura Văii” (Codarcea et al., 1961, p. 76, 77).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cariera de la Gura Văii, jud. Mehedinţi; (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă, caroul d2 (Năstăseanu et Bercia, 1968; Năstăseanu et al., 1968); Harta geologică 1:50,000, foaia 140d-Orşova (Hîrtopanu et al., 1987).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Codarcea et al. (op. cit., p. 77 şi fig. 3 la p. 77), în baza gresiei de Gura Văii “se individualizează un banc gros de 5 m, format din conglomerate în componenţa cărora intră calcare alb-gălbui în proporţii de 80% restul elementelor fiind constituite din şisturi cristaline. De la acest conglomerat se trece gradat la o gresie grosieră compactă cu structură psamo-psefitică cu ciment calcaros. In compoziţia petrografică se observă fragmente de calcare coraligene şi calcare cu Miliolide. In afară de acestea se observă o cantitate mare de fragmente de cristalin în special gnaise micacee cu biotit. Gresia de Vârciorova (sic!) este stratificată în bancuri de 0.40-0.80 m grosime, atingând o grosime totală de cca 100 m. In gresie s-au găsit şi fragmente de Lamellibranchiate, printre care mai frecvent resturi de Ostrea, care nu se pot determina specific”.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Macovei (op. cit., p. 26); (ii) Streckeisen (op. cit., p. 112), Codarcea et al. (op. cit., p. 77-78).
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă, este la contactul cu calcare masive, albe şi alb-gălbui, jurasic superioare ori cretacic inferioare (Codarcea et al., 1962, p. 457-458). Limita superioară este neprecizată.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Marin, litoral.
11. Corelări:
Literatura citată
Codarcea A., 1940, Vues nouvelles sur la tectonique du Banat Méridional et du Plateau de Mehedinţi. AN, 20, 1, 1-74.
Codarcea A., Răileanu G., Pavelescu L., Gherasi N., Năstăseanu S., Bercia I., Mercus D., 1961, Privire generală asupra structurii geologice a Carpaţilor Meridionali dintre Dunăre şi Olt. C.C-B., Ghidul excursiilor C.- Carpaţii Meridionali, 3-125.
Codarcea A., Marinescu Fl., Patrulius D., 1962, Date noi cu privire la calcarele mezozoice de la Gura Văii, Podişul Mehedinţi. Com. Acad., 12, 4, 457-465.
Hîrtopanu I., Stan N., Iancu Viorica, Năstăseanu S., Hîrtopanu Paulina, Marinescu Fl., Dinică I., Bercia I., Bercia Elvira, Tatu M., Săbău G., 1987, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 140d-Orşova.
Macovei G., 1927, Asupra geologiei Porţilor de Fier. D. S. Inst. Geol., 10, 25-30.
Macovei, G., Atanasiu, I., Codarcea, A., Dumitresco, I., Filipesco, M., Grigoraş, N., Jekelius, E., Kräutner, Th., Macarovici, N., Mateesco, St., Mrazec, L., Murgeanu, G., Paucă, M., Popesco, Gr., Popesco-Voiteşti, I., Preda, D.M., Protesco, O., Simionesco, I., Stefănesco, D., Streckeisen, A., Văscăuţanu, Th., 1956, Roumanie. In: P. Pruvost (ed.) Lexique Stratigraphique International. Europe. Fasc. 13a, 119 p.
Năstăseanu S., Bercia I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă. Notă explicativă, 46 p.
Năstăseanu S., Bercia I., Bercia Elvira, Biţoianu Cornelia, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 32-Baia de Aramă.
Streckeisen A., 1931, Cercetări geologice în Podişul Mehedinţi. D. S. Inst. Geol., 18, 103-117.