1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Getică, Zona Reşiţa-Moldova Nouă.
3. Vârsta: Apţian superior (Clansayesian superior)-Albian.
4. Sinonimie: “Strate de valea Golumbului” (Răileanu et al., 1964, p. 41); “Gresia de Golumb” (Năstăseanu et Savu, 1970, pe Harta geologică 1:50.000, foaia 121d-Anina); “Formation de la Grés de Gura Golumbului” (Bucur, 1991, p. 13); “Formaţiunea Gresiei de Gura Golumbului” (Bucur, 1997, p. 87).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea Gura Golumbului, pe Valea Minişului (v. Harta geologică în Răileanu et al., 1964; Harta geologică în Mutihac, 1959) (ii) Gresia de Gura Golumbului constituie umplutura unui sinclinal extins NE-SV, între Valea Minişului şi Valea Nerei, iar la sud de Valea Nerei este prezentă în Valea Radimnei; Harta geologică 1:50,000, în Mutihac (1959); Harta geologică 1:100,000, în Răileanu et al. (1964); Harta geologică 1:50,000, foile 121d-Anina, 139b-Lăpuşnicu Mare.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Răileanu et al. (1964, p. 41) dau următoarea definiţie: “un complex detritogen reprezentat prin gresii verzui-gălbui, uneori cu aspect curbicortical, microconglomerate şi conglomerate mai mult sau mai puţin cimentate. In acestea se găsesc intercalaţii argiloase, nisipoase, micacee, de culoare negricioasă, cu aspect pământos, prezentând uneori resturi de plante incarbonizate”. Gresiile sunt glauconitice, de unde şi culoarea verde mai accentuată a părţii inferioare a formaţiunii; (ii) La sud de Valea Nerei Gresia de Gura Golumbului apare în Valea Radimnei cu un facies schimbat, predominant carbonatic (calcare grezoase) care se încheie cu câteva strarte de gresii argiloase cenuşii. Faciesul cu aceste caractere se numeşte Gresia de Radimna.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Răileanu et al. (1964, p. 41-42); (ii) Bucur (1997, p. 87-90).
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă şi discordantă, este la contactul cu calcarele Formaţiunii de Valea Minişului (= Strate de Miniş). Limita superioară este un relief de eroziune.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Mutihac (1959, p. 75) citează amoniţi ai Albianului inferior (Douvilleiceras mammillatum, cu trecere spre D. inaequinodum) şi Albianului superior (Hamites compressus, Scaphites circularis). Avram et al. (1987, citaţi de Bucur, 1997, p. 87-88) au identificat Hypacanthoplites cf. multispinatus care indică vârsta Apţian superior (Clansayesian) a părţii inferioare a formaţiunii. Pentru vârsta albian medie a părţii mai tinere a formaţiunii pledează Hypacanthoplites latesulcatus şi H. aff. eseragnolensis. Bucur (1997, p. 89) a identificat asociasţii sărace de foraminifere, alge calcaroase şi calcisfere, între care citează alga Rhodoficee Paraphyllum primaevum, caracteristică pentru Albian.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: