1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura posttectonică a Munţilor Perşani.
3. Vârsta: Vraconian-Cenomanian-Turonian inferior?
4. Sinonimie: “Bogata calcarenites” (Patrulius et al., 1968b, p. 20); “gresiile şi calcarenitele de Bogata” (Patrulius et al., 1968b, p. 30); "Orizontul gresiei de Bogata" (Pauliuc, 1968, pe harta geologică anexată); "Calcarenite de Bogata" (Popescu, 1970c).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Zona dintre Valea Bogatei şi Valea Cetăţelei (v. harta geologică în Pauliuc, 1968; Harta geologică 1:200,000, foaia 28-Brașov, caroul a2 (Patrulius et al., 1967; 1968); Harta geologică 1:50,000, foaia 94b-Perşani (Popescu, 1970).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Pauliuc (1968, p. 25-26) formaţiunea are 250-300 m grosime. Gresiile formează "strate masive, grosiere, puternic cimentate de 0,5-10 m grosime, cu intercalaţii de 0,1-0,2 m de gresii mai fine şi mai slab cimentate. Bancurile grezoase prezintă uneori o stratificaţie intern oblică (de curenţi) cu o înclinare de 8-12o...Culoarea gresiilor este albă sau gălbuie în spărtură proaspătă şi cenuşie-brună pe suprafeţele alterate. Nivelul bazal al pachetului grezos cuprinde uneori (valea Bursucului-Apaţa) gresii roşii cărămizii puternic pigmentate cu oxizi şi hodroxizi de fier... Local, bancuri groase trec spre baza lor la microconglomerate cu elemente de cuarţ alb bine rulate cu diametrul de 0,5-2 cm. Cimentul calcaros al gresiilor este foarte abundent imprimând uneori rocilor un caracter de calcar grezos." In secţiuni subţiri au fost identificate alge calcaroase (Amphiroa, Archaeolithothamnium, Lithophyllum, Solenopora), fragmente de briozoare ciclostomate, de echinoderme şi foraminifere textulariide; (ii) Pe marginea de sud a Masivului Gîrbova şi pe cea nord-estică a Masivului Făgăraş arenitelor de Bogata li se asociază conglomerate (Patrulius et al., 1968b, p. 30).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): v. Sinonimie, mai sus.
8. Limite: Limita inferioară, discordantă, este la contactul cu depozite barremiene, cu Flişul cu Orbitoline (Apţian-Albian); cu Stratele de Sinaia (Ormeniş) ori cu calcare jurasice. Limita superioară este la contactul cu depozite turoniene cu Inoceramus labiatus (Pauliuc, 1968, p. 27).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Faună săracă cu Ostrei de talie mare şi Lopha (Patrulius et al., 1968b, p. 30), Terebratula cf. biplicata (Pauliuc, 1968, p. 27).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Patrulius D., Dimitrescu R., Codarcea Marcela Dessila, Gherasi N., Săndulescu M., Popescu Ileana, Popa Elena, Bandrabur T., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 28-Braşov.
Patrulius D., Dimitrescu R., Gherasi N., 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 28-Braşov. Notă explicativă, 68 p.
Patrulius D., Ştefănescu M., Popa Elena, Popescu Ileana, 1968b, Geology of the Inner Zones of the Carpathian Bend. Intl. Geol. Cong., XXIII Session, Guide to Excursion 50AC, Romania, 50 p.
Pauliuc S., 1968, Studiul geologic al Perşanilor Centrali cu privire specială la Cretacicul superior. Stud. teh.-econ., J4, 112 p., 42 pl.
Popescu Gh., 1970c, Planktonic foraminiferal zonation in the Dej Tuff Complex. Rev. roum. géol., géoph., géog., Géol., 14-2, p. 189-203, 8 pl.
Popescu Ileana, 1970, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 94b-Perşani.